Simbolica artelor non-verbale

* De curand a aparut cartea Simbolica artelor non-verbale. Aplicatii hermeneutice, autor Ioan Marchis, sculptor si director al Directiei de Cultura a judetului Maramures. Simbolica artelor non-verbale a domnului Ioan Marchis aduce o contributie notabila nu doar in domeniul hermeneuticii si artelor, ci si in domeniul mai larg al formelor de comunicare. Lucrarea se distinge, in primul rand, prin fundamentul teoretic deosebit de solid, integrator si transdiciplinar. Asa cum se poate constata, autorul parcurge o complicata si densa istorie a conceptelor de sens, semn, simbol, din perspective diverse: semiologica, pragmatica, hermeneutica, filosofica, estetica, element care nu trebuie sa surprinda, intrucat atat domeniile non-verbalitatii, cat si domeniul simbolurilor sunt caracterizate de o evolutie continua a conceptelor, a modalitatilor de abordare, a demersurilor de interpretare. De altfel, autorul insusi, prin succesiunea pe care a urmat-o in demersul sau de cercetare, afirma un mod de interpretare care combina cel putin trei coordonate: stiintifica, simbolica, subiectiva. In acest sens, un merit asupra caruia ne oprim, intrucat il consideram esential, este acela ca lucrarea incearca sa ofere solutii pentru un diferend care are deja o istorie de cateva secole: acela dintre perspectiva stiintifica si perspectiva estetica, dintre obiectivitatea si subiectivitatea discursului, adesea finalizata doar prin partizanate care nu pot fi, in contextul actual, decat deficitare si privative pentru orice proces de cunoastere. Autorul revine la metafora operei potential infinite ca univers al semnificatiilor, la conceptul de opera aperta, forjat de Umberto Eco, dar si la sensul originar al hermeneuticii, acela de citire a textelor sacre, a gasirii unor nivele diferite de interpretare si a intuirii legaturii dintre ele. Asa se face ca alaturi de analiza operelor unor nume ca Ferdinand de Saussure, Ch.Peirce, Hans Georg Gadamer, vom gasi si exemplificari ale unor realizari artistice incontestabile, cum sunt operele lui Brancusi, dar si forme si structuri plastice si simbolice din nordul Transilvaniei. Nu in ultimul rand si cu evident de spirit critic, dl.Ioan Marchis isi aduce in discutie propriile realizari artistico-hermeneutice si folosim acest termen nu foarte confortabil tocmai pentru a ilustra intentia care transpare de-a lungul intregii lucrari: aceea de a imprima discursului stiintific nu doar o nota personala, a experientei valorofocate si decelate subiectiv, ci si una hermeneutic-simbolica. Cu alte cuvinte, autorul care se situeaza intr-o ipostaza interesanta si dificila, aceea de om de stiinta si artist, cauta un tip de opera care sa constituie un intermediar in comunicare, comunicare la nivel individual si global; aceasta este opera care include nu doar procesul de creatie, ci si chei de interpretare, opera care isi include demersul critic. Cu toate ca ar putea surprinde o asemenea afirmatie, autorul face si o pledoarie pentru rationalitate, dar un tip de rationalitate integratoare. Asa cum putem citi in prezenta lucrare, stiinta nu este un depozitar exclusiv al adevarului, iar arta nu reprezinta o proteza a emotionalului; dimpotriva, ele doua se intalnesc in „discursul” formelor de expresie non-verbala, astfel ca, descopera autorul, prin arta se regaseste combinatia fericita intre limbajul conceptual al metafizicii si limbajul arhetipal si simbolic al creatiei. Tipul de analiza pe care il propune aceasta lucrare, prin inventarierea, studierea, performarea sau inventarea unei gramatici conceptuale sau de noi coduri de abordare semantica, duce, in viziunea autorului, la imbogatirea ariei de analiza a obiectelor artistice mostenite de cultura in istoria si preistoria sa, istoria insasi fiind mai usor de inteles prin cunoasterea optimizata a „obiectelor” culturale produse de ea. Toate aceste observatii, ca si efortul autorului de a demonstra necesitatea revizuirii cu metode moderne a unor modele teoretice consacrate, in vederea stabilirii unui statut complex, integrator, al artei, ne determina sa apreciem lucrarea domnului Marchis drept una de real interes stiintific, semantic si artistic deopotriva. Consideram ca o abordare complexa a simbolicii in artele non-verbale poate tine cont de disocierea imaginal/imaginar care aduce o lumina noua asupra perspectivei simbolice de orice tip sau natura. Autorul face si o pledoarie pentru rationalitate, dar un tip de rationalitate integratoare. Asa cum putem citi in prezenta lucrare, stiinta nu este un depozitar exclusiv al adevarului, iar arta nu reprezinta o proteza a emotionalului; dimpotriva, ele doua se intalnesc in „discursul” formelor de expresie non-verbala, astfel ca, descopera autorul, prin arta se regaseste combinatia fericita intre limbajul conceptual al metafizicii si limbajul arhetipal si simbolic al creatiei. Conf.univ.dr.Vasile Timis