Şi tot zbor / Vorbăriada

S-a dat startul la o nouă ediţie. Repetitiv şi halucinant, sisific şi proteic, suntem din nou prinşi în peisajul unei lumi unde nu mai contează valoarea, bunul simţ sau fapta. Toate alianţele contra naturii care au fost realizate, toate anormalităţile la care am fost părtaşi în ultimii ani, toate promisiunile neţinute sunt aruncate deoparte, uitate, negate. Scoatem din joben aceleaşi personaje reciclate prin alte partide, sau alte figuri care, mai rău, până acum nu au demonstrat nimic şi venim cu promisiuni. Cu vorbe. Cu vorbe goale. Îl punem, din nou, pe alegător, să decidă răul cel mai mic şi să voteze contra. Ciclic, epopeea naţională nescrisă (de fapt celebra Ţiganiada e singura noastră epopee), revine şi devine vorbăriada.

Ne pricepem la toate. Cu toţii. De la fotbal la politică, de la cultură la aviaţie. Jurnalişti nefăcuţi devin mari lideri de opinie. Repetenţii sau mediocrii unui sistem de învăţământ care a funcţionat până acum două decenii ies în faţă. Se scrie mult, peste tot. Mult prea mult. Exagerat. Paradoxul este că, deşi se scrie, nu se mai citeşte. Se vorbeşte mult, exagerat. Şi nu se mai ascultă. Trăim momentul în care aleşii (în marea parte din greşeală sau care au fost nedoriţi) se afişează în biserici, la slujbe, fac caritate şi teatru prost. Jură cu mâna pe Biblie şi, în aceeaşi zi, mint fără scrupule. Stau alături de alţii la liturghii iar când ies afară îi înjunghie. Cu gândul, cu lucrul, cu fapta, cu ştiinţa.

Mizeriile şi gunoaiele ies la suprafaţă în vremuri tulburi, în furtuni. Mai mult decât oricând, omul de rând este dezorientat şi încercat. Din nou. Mereu. În amalgamul acesta de vorbe goale, de mult zgomot pentru nimic, de tam-tam-uri electorale sau de minciuni duse dincolo de limita imaginaţiei, după Miracolul unei Sărbători a Creştinătăţii şi sub semnul altei mari zile din lumea celor care mai au credinţă, Izvorul tămăduirii, îmi dau seama că ne-ar trebui multe izvoare pentru a ne spăla şi mult prea multe tămăduiri pentru a putea, şi noi, avea parte de normalitate! Până atunci, totul este doar vorbă goală, deşartă. Vorbăriadă.