Şi tot zbor / Vax populi

În urmă cu 20 de ani, făcând cercetări folclorice în Ţara Zarandului, în sate al căror nume îmi e imposibil să mi le amintesc, am dat de ceea ce, atunci, oamenii locului numeau vâlva lupilor. Un personaj ciudat care trăia afară din timp, la marginea unei păduri, cale lungă de mers până la el şi îndrăzneală tinerească pe măsură...

Înarmaţi cu reportofoane, caiete de notiţe şi foarte mult curaj, ne-am dus să vedem un alt fel de om. Ni se părea ciudat cum, la acea vreme, am găsit pe cineva care nu ştia mersul lumii, al zilelor sau al timpului. Nu ştia nici în ce an era(m) şi nici nu avea noţiuni elementare de geografie sau istorie. Nu trăia din ieri sau pentru mâine.

Nu avea noţiunea distanţelor sau a timpului. Făcea mături pe care, din când în când, le ducea în piaţă la Gurahonţ şi le dădea în schimbul unei pâini sau pentru ceva de-ale gurii. Se hrănea cu câteva legume pe care le planta într-o grădinuţă din faţa colibei unde locuia şi ne-a arătat o veselă pe care o folosea, roasă de timp, care trăda deceniile trecute – şi, într-o mare măsură, compasiunea celor care o vedeau. Auzise de Ceauşescu – şi încă era convins că el mai exista şi conduce destinele ţării, chiar dacă trecuseră 7 ani de la acel decembrie însângerat...

O emisiune lăudabilă a postului naţional de televiziune, Starea naţiei, surprinde cu amar, consternare, revoltă sau mirare absolută un peisaj pe care îmi doresc din tot sufletul ca generaţiile viitoare să nu îl mai pomenească nici măcar în amintire. Pentru că atâta lipsă de bun simţ, anormalitate sau nerealism este mult dincolo de limita imaginaţiei noastre. Realitatea de azi este mult dincolo de orice imaginaţie, iar faptul că se întâmplă astfel de fenomene este tributar unor oameni care nu mai au nimic în comun cu cel mai elementar bun simţ. O rubrică a acestei emisiuni, intitulată sugestiv Vax populi, care surprinde oamenii care trăiesc fără de timp în timpul nostru, ar putea fi explicaţia pentru care cei ce ne conduc reuşesc să iasă în faţă.