Şi tot zbor / Un loc unde am pus steagul României la înălţime

Academina de Aviaţie, 15 martie 2013. O zi de vineri obişnuită. Însă o zi care marchează, pentru cei 26 de participanţi de pe 4 continente şi pentru instructorii lor, sfîrşitul unui curs de două săptămîni despre siguranţa aviaţiei. Caj Frostell, David McNair sau Alain Guilldou sunt câteva nume mari din aviaţia mondială. Ei reprezintă doar trei din actorii care au instruit, cu exemple şi practici din viaţa lor, care, de peste 4 decenii pentru fiecare, este dedicată excelenţei în aviaţie.

Un alt exemplu care ne-a înfiorat a fost prezentat de Cyarno Latif, co-pilotul pe celebrul zbor SQ006, care a supravieţuit unui impact cu un Boeing 747, în care din 159 de pasageri, 83 şi-au pierdut viaţa...

Am avut privilegiul să fiu singurul român participant la acest curs, sponsorizat de Ministerul Afacerilor Externe din Singapore. Şi, mai mult decât acest privilegiu, în ultima zi mă desemnează colegii pe mine să fiu cel care să le scrie profesorilor cîteva cuvinte, din suflet! Mă cutremur puţin (neaşteptîndu-mă la o astfel de provocare), pentru că nu ştiu dacă ce pot eu să gândesc acum ar putea satisface pe de o parte o audienţă aşa diferită, iar, pe de altă parte, percepţia unor oameni atât de experimentaţi cum sunt cei deja citaţi. Inspir adânc şi, printre concluziile din ultima zi, sărind peste pauze şi foarte puţinul timp de răgaz pe care îl avem aici, iau o coală şi încep să scriu ce şi cum am simţit, lăsând stiloul să curgă prin filtrul inimii şi al raţiunii...

Oamenii spun că viaţa este un miracol. Şi este. Cu toate aspectele ei, de la naştere şi până la sfîrşit, cu toate surprizele şi provocările ei.

Oamenii mai spun că zborul este un miracol. Zborul a fost întotdeauna o provocare pentru omenire, iar în zilele noastre, dincolo de miracol, este o experienţă care ne face mai buni. Oamenii implicaţi în aviaţie sunt întotdeauna diferiţi: ei au văzut, trăit şi simţit realitatea unui miracol. Iar instructorii din aviaţie sunt persoane cu abilităţi speciale, având puterea de a ne face pe noi mai buni, nu numai în munca noastră, ci şi în viaţa noastră de fiecare zi.

Am dori să vă mulţumim pentru excelenta oportunitate pe care ne-aţi dat-o în aceste zile: ne-aţi învăţat, ne-aţi instruit, ne-aţi provocat. Ne-aţi deschis lumini în suflet care vor dura tot atât de mult cât vom iubi aviaţia. Iar noi o vom iubi întotdeauna, pentru că aviaţia este şi bucuria zborului, dar şi frumuseţea miracolului. Şi tuturor oamenilor le plac miracolele din viaţă. Pentru aceste lucruri, dar nu numai, avem două mici cuvinte pentru dvs.: vă mulţumim! Semnăm cu toţii documentul şi i-l dăm lui David şi lui Caj, cei care au fost zi de zi cu noi.

La festivitatea decernării diplomelor, simţim cu toţii greutatea şi solemnitatea momentului, cînd reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe ne felicită şi ne îndeamnă să nu lăsăm niciodată deoparte principiile de muncă şi sfaturile de viaţă învăţate aici. Noi am reuşit în viaţă pentru că am crezut în ce facem şi nu am abdicat niciodată de la aceste principii. Citându-l pe Ted Turner, nu cedăm deloc pentru că învingătorii nu abandonează niciodată, iar cei care cedează nu câştigă niciodată! - ne spune Caj Frostell. Iar aviaţia este întotdeauna un domeniu al victoriei.

După festivitate, David McNair vine la mine, printre fotografiile de grup sau cele care marcau prieteniile tocmai începute pe durata cursului şi mă întreabă: Mihai, tu ai scris acele cuvinte, nu-i aşa? Îi confirm, la care el îmi mărturiseşte, plin de emoţie: Ştii, predau cursuri în toată lumea asta de peste 35 de ani, am fost în majoritatea ţărilor care au aviaţie cât de cât dezvoltată, însă aşa cuvinte frumoase, sincere şi aşa un mesaj nu am mai primit niciodată. Nu am cuvinte să îţi mulţumesc! Mă umple de bucurie scurtul dialog cu el de la sfârşitul cursului şi am satisfacţia că, dintre toţi, eu am fost cel ales să transmit un mesaj care a fost apreciat din plin... Zâmbesc şi îmi spun: E semnul că ceea ce am făcut aici poartă semnul recunoaşterii, aşa că mă pot declara mulţumit. E un alt loc unde am pus steagul României din nou la înălţimea aprecierii celoralţi. Şi unde, pentru o clipă, un român a însemnat un european, un cetăţean al lumii, ales pentru a se exprima şi a reprezenta aprecierile venite din patru continente...