Şi tot zbor / Troparul Maicii Domnului

E un om plin de energie şi dedicat în întregime promovării noastre, a autenticului de Maramureş, a sufletului nostru şi a ceea ce avem noi mai frumos. Îl vezi din Bucureşti şi pînă în nordul ţării circulînd cu tot ce poate: autobuze, camioane, la ocazie, cu căruţa sau pe jos. Cînd merge pe jos – şi a făcut drumul dus-întors de la Săpînţa la Bucureşti pe timp de iarnă, avînd drept scop atragerea atenţiei asupra noastră, a Maramureşului – se opreşte la fiecare troiţă şi se închină.

Şi la fiecare biserică. La fiecare. Îngenunchează, se închină şi se roagă pentru sufletele celor care nu mai sînt sau pentru cele care au nevoie de sprijin. Pentru toţi. Fără diferenţiere. Are pentru toţi o vorbă bună şi un gînd pozitiv. Dă cît poate şi primeşte puţin, atît cît are nevoie de a supravieţui peste zi. Nu ştie unde va dormi noaptea, dar ştie că are o misiune de îndeplinit ziua: de a arăta frumuseţea şi nobleţea spiritului maramureşenilor. În ciuda faptului că aici a găsit şi mulţi oameni care i-au făcut mult rău...

Comparativ, a fost asemuit cu ceea ce face, prin nume, prinţul Charles pentru Maramureş. Însă el pune mîna şi sufletul, dăruind timp şi fiinţă numai pentru acest scop. De mulţi ani. Dezinteresat. Fără pancarde sau conferinţe de presă unde să pună în lumină imaginea lui. Ci doar pe cea a sufletului şi a autenticului de Maramureş.

De dimineaţă nu l-am găsit în camera unde dormise. De ceva vreme auzeam un sunet ciudat, un murmur sau un zumzet tremurat-cîntat şi nu ştiam de unde vine... Am căutat peste tot, dar nu am găsit nimic. Ieşind afară, am văzut două picioare atîrnînd din balcon şi el citea ceva, într-un ritm neinteligibil de poezie alertă. Întrebîndu-l ce face, îmi răspunde zîmbitor şi bucuros: Citesc Troparul Maicii Domnului. E fantastic cîtă putere îmi pot da cuvintele acestea, sînt deopotrivă scut şi armă pentru mine!

Stau şi mă gîndesc la noi, maramureşenii de rînd – şi nu ştiu cîţi avem timp (sau cîţi ne dedicăm) pentru a citi, dimineaţa, Troparul Maicii Domnului. Cîţi reuşim să ne desprindem de toate şi ne înarmăm cu cuvintele şi cu trăirea din scutul şi arma pe care o dau aceste cuvinte. Cîţi facem, dincolo de toate grijile de peste zi, loc pentru a pune bazele unui bun început al zilei, sub semnul unei comuniuni cu Lumea de Sus. Şi nu pot decît să admir faptul că un străin vine să arate frumuseţea din noi, unindu-ne, reunindu-ne, dorindu-ne şi iubindu-ne.

Numele lui este Peter. Peter Hurley.