Şi tot zbor / Satul bavarez

Am avut ocazia şi bucuria născută dintr-o împrejurare spontană de a intra într-un sat, la întîmplare, din Bavaria. Am simţit parfumul unei alte lumi, de care ştiam că există, dar pe care, până acum, nu mi-am creat tihna de a o trăi…

O stradă principală, cu puţine case, însă aşezate şi îngrijite ca şi cum ar face parte dintr-o poveste frumoasă, de un bun simţ şi de o simplitate dezarmantă, cu o paletă cromatică simplă, în stil alsacian, cu o componentă alb-cremoasă, contrastată de bârnele maron închis… Un loc unde, spre deosebire de satul nostru din Maramureşul uitat de lume şi de timp, frapantă este combinaţia dintre simplitatea arhitecturală şi confortul interior. Un spaţiu dătător de linişte şi calm, unde chiar şi în şoaptă nu îţi venea să vorbeşti pentru a nu ştirbi armonia liniştii cu tot ceea ce era în jur.

Faţade frumoase, desprinse parcă din desenele cu turtă dulce, pavaje bine gândite, în culori plăcute ochiului şi minţii, felinare care trădează, prin formă sau revărsarea luminii, multe generaţii de muncă dedicată detaliului...

De fapt, asta e, în mare, cultura germană: o atenţie totală pentru detaliu şi o muncă asiduă, constantă, perseverentă, de a şlefui piatra care, în timp, devine diamant. O lume în care concentrarea e maximă pe ce are fiecare de făcut şi nu pe ce nu face altul. Un loc unde fiecare îşi îngrijeşte, cât poate de bine, grădina şi nu e interesat de curtea vecinului. Un spaţiu unde, prin linişte, modestie şi simplitate, ajungi să fii parte armonică din simfonia poveştii…

Am stat şi m-am întrebat de ce nu poate fi şi satul nostru la fel… Dincolo de străzi, pavaje, faţade sau armonie, sărăcie sau mizerie, dotări elementare sau părăsire. Şi cred că una din cauzele primordiale pentru care satul nostru e gol şi golit, paragină şi părăginit, e mult-prea-marea atenţie dedicată curţii vecinului. Atâta vreme cât interesul nostru se va axa pe celălalt (iar aici sensul nu are nimic din accepţiunea creştină a lui), nu există şansa unei dezvoltări armonioase, în context.

Una din lecţiile pe care satul bavarez ne-o poate da este de a ne vedea, fiecare, de treaba noastră şi de a nu căuta motive, scuze, intrigi sau critici în cei din jur…