Şi tot zbor / Salonul de ciocolată

Pentru cine nu a fost la un eveniment ca şi Salonul Internaţional de Ciocolată de la Paris, imaginaţia poate ţine loc unei extrem de mari diversităţi în exprimare, culori, sunete sau, mai presus de toate, gusturi. Pentru cei ce l-au vizitat, realitatea este dincolo de orice imaginaţie. Nu m-am putut abţine şi am pătruns în lumea dulciurilor cu un mare freamăt de nerăbdare. Şi, bineînţeles, de curiozitate.

Este una din experienţele pe care trebuie să le ai în viaţă, ca să poţi avea răspunsuri la multe întrebări din copilărie. Şi nu numai.

Îmi aminteşte cineva că limba franceză este mult mai bogată decât alte limbi prin paleta expresiilor sau a nuanţelor lingvistice. Brusc, cobor în timp şi rememorez o parte din oamenii dragi, profesorii mei de franceză, care mi-au sădit în suflet buchetele unor exprimări sau ale unor expresii cum în alte limbi nu mi-a fost dat să întâlnesc. De la intrarea în Salonul de Ciocolată o avalanşă de cuvinte stridente, cu accent pe primul e, îmi stimulează simţurile în aşa manieră încât rămân, îndelung, fixat cu picioarele ca de argilă în faţa primului stand: éclatant, épovant, épatant, éffrayé, évanouissant etc.

E greu ca mintea să cuprindă realitatea care depăşeşte limita unei imaginaţii; dulciurile de aici se simt nu numai cu papilele gustative, ci şi cu ochii, cu mirosul, cu mâna sau cu toate simţurile deodată. Iar maiştri ciocolatieri fac dintr-un proces manual sau tehnologic o artă care, prin produsele ei, te poartă pe valurile satisfacţiei gustului rafinat. Standurile de aici par, fiecare, în complexitatea lor, mici universuri care creează bucurii – prin culori, forme, chiar sunete, design, dar, mai presus de toate, gusturi. Tentaţiile sunt aici la tot pasul, în fiecare colţişor din marea simfonie a ciocolatei, şi cei care au pătruns nu mai au nicio şansă de a le rezista. Ispita gustului e atât de mare şi aşa-de-la-tot-pasul, încât devine acaparatoare şi tentaculară. Iminentă. Prea dulce. Zdrobitoare.