Şi tot zbor / Părintele Mihai

Acum exact o lună scriam despre Părintele Mihai. Astăzi, tocmai în ziua când marcăm sorocul zilelor lui cuptor care au înlocuit cireşele, primesc un telefon de la Domnia Sa. Orice cuvânt aş scrie sau aş spune este departe de starea pe care am avut-o, primind de la el bucuria unei împărtăşiri. Departe de mine gândul de a-i face o apologie sau o laudatio. Nu sunt demn nici de a cugeta şi nici de a face astfel de gesturi.

Însă, vorbind de fapte de viaţă care îi leagă pe oameni, m-a impresionat un îndemn pe care mi l-a dat, combinat cu o rugăminte: să mă rog pentru cel mai bun prieten al lui, suferind de o boală care necesită, regulat, un tratament care pentru mulţi oameni este un mare semn de spaimă: chimioterapia. E semnul că aici, pe pământ, nu sunt lucrurile ca-n cer şi că necruţătoarea boală ia şi seceră, uneori fără să aleagă... Avem în jurul nostru – sunt convins de acest lucru – fiecare nenumărate exemple. Ne-am întrebat – sau poate o mai facem – cu certitudine de ce se întâmplă toate acestea. Şi de ce nouă, sau oamenilor dragi din jur, sau celor pe care îi preţuim... Cum putem noi, cei fără de putere, să dăm din ceea ce nu avem nici noi?

Am văzut, recent, imaginea impresionantă a unei bătrâne care dăruieşte câteva mere – iar gândul ei e că a învăţat să dăruiască nu din prisos, sau pentru că ar avea prea mult, ci pentru că ştie exact cum e să nu ai nimic! Lecţia ei, împreună cu îndemnul Părintelui Mihai, nu reprezintă altceva decât modalităţi de a aplica paradoxul creştinismului: să dai din ceea ce nu ai, să ajuţi cu cea mai puternică armă – rugăciunea, să vezi cum, pe măsură ce dăruieşti mai mult, primeşti mai mult! Am stat, îndelung, în noapte, şi am urmat îndemnul Părintelui. Şi am pus şi eu o cărămidă la zidirea întru fapte bune pe care o fac cei din jur. Am pus şi eu o lacrimă în oceanul care spală ţărmurile lumii. Şi am ajuns să înţeleg de ce duhovnicul meu spunea că trebuie să ne rugăm şi pentru cei care, din binecuvântate – sau orice alte – pricini, nu au fost prezenţi la Sfânta Liturghie.