Şi tot zbor / Păcatul mândriei

Biserica rânduieşte ca unul din păcatele catalogate drept grave să fie şi cel al mândriei. Cu toate ale ei, şi cu toate ce derivă din aceasta. Până la urmă, mândria este o formă de revoltă chiar împotriva celui Atoatefăcător (vezi cazul lui Lucifer), iar căderea este o consecinţă – firească – a acestui păcat.

Am văzut mulţi oameni cum, înaintea exercitării unei funcţii, au jurat cu mâna pe Biblie şi au dat impresia unor umili, dedicaţi sau dăruiţi slujitori ai celorlalţi. Cum au reuşit, cu o mină pioasă şi cu o atitudine care, pe moment, convingea, să câştige încrederea sau atenţia celor din jur. Cum au trecut dintr-un rol în altul în perioade scurte de timp, poate chiar înainte de apusul soarelui acelei zile, fără a avea nici cea mai mică prejudecată. Cum mândria a luat locul întregii atitudini şi cum lipsa de recunoştinţă faţă de cei mulţi a devenit esenţa lor. Le-am văzut atitudinea şi dispreţul - şi în primul rând e vorba de oameni politici, de cei puşi să conducă.

Mândria a fost – şi este – dacă stăm să ne uităm în jur, una dintre caracteristicile celor care ne hotărăsc, în ciuda noastră, sfidându-ne, destinele. Îmi spunea cineva, recent, că de când anumite persoane au devenit membri ai unui partid – sau aleşi chiar şi pe funcţii simple de consilieri – nu mai reuşesc să aibă dialoguri normale, pentru că ei parcă sunt dintr-un alt film. Am trăit multe astfel de momente şi, cum se spune tot în biserică, trebuie să ne rugăm pentru neputinţa lor. Să iertăm şi să mergem mai departe. Pentru că, de partea cealaltă, a celor cu caracter, nu vorbim de mândrie, ci de demnitate. Demnitate care nu ţine nici de funcţii sau de bani, de haine sau de valorile materiale prezente. Pentru că demnitatea nu se cumpără sau se vinde, ea există. Oamenii demni pe care i-am întâlnit, cunoscut sau admirat au avut ceva în comun. Cu toţii. Fără excepţie. Simplitatea. Privirea clară, limpede. Lumina.

La polul opus al mândriei stă demnitatea. Domnitorii noştri, demnitarii noştri nu prea cunosc acest lucru. Tocmai pentru că sunt mândri. Dovadă: atitudinea lor, privirea lor, întunecimea lor.