Şi tot zbor / Mulţimi

Există o serie de motive pentru care oamenii se adună. Am asistat, recent, la un motiv de bucurie, pentru care mulţimea de toate vârstele venise din cele patru zări pentru o sărbătoare a muzicii. Într-o atmosferă electrizantă, plină de artificii moderne (efecte speciale, coloane de fum sau ţâşniri de flăcări, ecrane imense şi imagini subliminale, corelate cu o împletire a sunetului care făcea să vibreze diafragma fiecăruia), o legendă a muzicii rock renăştea, la fel ca Pasărea Phoenix, din dragoste pentru cei din jur.

Mi-am adus aminte cum am participat la un moment în care Despina Vandi ridica în picioare, electrizant şi în culmile emoţiei, zeci de mii de oameni. Sau cum mari artişti reuşesc să transmită un suflu vibrant şi înălţător spre împreună-trăitori.

Ca o şi cu o asociere nereuşită, la celălalt pol, încă mai vedem cum tăvălugul comunist uniformizator care ne-a ucis o jumătate de secol de istorie face ravagii şi îşi mai întinde, gregar, tentaculele. La evenimentele partidului bine ştiut, oamenii sunt aduşi, contrar voinţei lor, din toată ţara, sub ameninţarea pierderii locului de muncă sau a tăierii avantajelor de care, într-un fel sau altul, beneficiază şi sunt puşi să aleagă sau - culmea, să voteze! - candidatul unic! Care, adeseori, ca să nu spunem ìntotdeauna, ajunge din singurul candidat să rămână pe locuri inferioare… Pentru că, peste câţiva ani, ei vor ajunge să fie refuzaţi chiar şi de lada de gunoi a istoriei...

Ce destine ciudate! Şi ce situaţie paradoxală! Pe de o parte e artistul, care se dăruieşte şi dă tot ce are celor pentru care simte şi respiră, renăscând şi hrănindu-se din bucuria lor iar pe de altă parte e politicianul care azi are toată lumea la picioare, iar mâine va fi, de toţi, uitat. După concert artistul se pierde în mulţime, având împlinirea unui lucru bine făcut, trecând necunoscut şi cu un zâmbet cald, iar politicianul este mereu în lumina reflectoarelor, cu un zâmbet fals care ascunde, voit, incompetenţa.