Şi tot zbor / Minciuna şi zborul

Mi-a spus un prieten că, după mulţi ani de activitate într-un domeniu comercial, a început să zboare. Prins de flama şi patima zborului, a urmat cursurile unei şcoli de pilotaj şi, trecând prin toate etapele teoretice şi practice, a învăţat repede şi s-a văzut cu brevetul în mână. La scurt timp după aceea, şi-a luat un avion mic, cu care zboară mult pe cerurile Europei. Am vorbit cu el zilele acestea, încercând să definitivăm o relaţie contractuală. Pus în situaţia dificilă de a alege o variantă care, pe moment, nu îl avantajează, m-a încurajat să merg pe un drum care nu îl implică, din punctul de vedere al prezenţei sau participării. Profund mirat, i-am spus că aş fi preferat să fiu cu el în această relaţie, însă răspunsul lui a venit scurt şi profund: ªtii, instructorul meu de zbor m-a învăţat, în prima oră, un lucru: să nu mint. Un pilot adevărat nu minte niciodată! Îţi dai seama ce greu mi-a fost mie să învăţ această lecţie, după 30 de ani de comerţ, unde asta făceam mereu! Am analizat cuvintele lui şi gestul făcut, şi cred că o mare parte din povara cuvintelor, a greutăţilor sau a dificultăţilor cu care ne confruntăm este datorată faptului că nu reuşim să fim cinstiţi nu numai cu cei din jur, ci şi cu noi înşine. Ne imaginăm scenarii, ne facem proiecte, ne clădim o arhitectură complexă, barocă sau flamboiantă în jurul propriei noastre ne-putinţe şi încercăm, cu disperare, să vrem să credem ceea ce nu poate fi nicicum adevărat. Aruncăm cu vorbele în jur ca şi cu petalele la evenimentele faste din viaţa noastră, ne căţărăm pe umbra cuvintelor şi ne sprijinim pe greutatea lor, în detrimentul adevărului. Învăţăm de la politicieni cuvinte şi nu adevăruri, vorbe şi nu realităţi, ne jucăm cu impresia zborului şi nu cunoaştem esenţa lui. Iată de ce trebuie să învăţăm mai degrabă de la piloţi decât de la politicieni!