Şi tot zbor / Lumi paralele

Trăim, cu sau fără voia noastră, într-un spaţiu amplu, generos, comun, însă sub influenţa unor lumi paralele. E ciudat să vezi cum oameni diferiţi, care primesc aceeaşi informaţie, văd realitatea atât de diferit. Singura explicaţie pe care o văd e dată de amprenta lumii paralele pe care şi-a creionat-o (şi în care se încadrează), sau sub imperiul căreia omul a fost obligat să îşi desfăşoare existenţa. Cele două modalităţi prin care această lume paralelă ne este apropriată - propria construcţie sau impunerea - chiar dacă se diferenţiază iniţial, ajung să devină rezultatul propriei noastre voinţe.

Se poate trăi şi fără infuzia de ştiri sau de intoxicări media care ne asaltează în ultima vreme; parcă nuanţele din jur sunt mult mai frumoase chiar şi fără raportarea gregară la vedetismele mondene, după cum culorile lumii prind viaţă dacă nu ştim ce au făcut politicieni inculţi sau lideri de tinichea care, pe moment sau din întâmplare, dar aproape întotdeauna, ajung să ne conducă...

L-am văzut, recent, pe unul din marii profesori ai acestui oraş. Mergea cu capul plecat şi gândurile adunate, spre şcoală. Spre deosebire de cei care acum ne hotărăsc destinele - şi a căror atitudine e dată de capul ridicat şi gândurile împrăştiate, el trăieşte sub semnul unei lumi paralele. Nu îl saluta nimeni şi trecea prin mulţime ca un simplu anonim, unul dintre cei mulţi şi neştiuţi. M-a durut gândul că un astfel de om, care în urmă cu 3 decenii însemna un simbol pentru educaţia de la noi, care timp de aproape 40 de ani a făcut performanţă cu mii de copii, ajunge acum să treacă neremarcat... În jurul lui trec mulţi care acum sunt vedete ale ziarelor sau posturilor de televiziune locale, însă a căror educaţie a fost pusă sub alte nume: Spiru Haret, Vasile Goldiş, Dimitrie Cantemir. Oameni Mari ai neamului nostru românesc care au ajuns să fie terfeliţi de analfabeţi cu aere de vedete.

Domnul Profesor, la fel ca şi mulţi alţii - doctori anonimi, preoţi neştiuţi, bibliotecari, tâmplari, muncitori sau alţii - reprezintă dovada că se poate trăi într-o lume paralelă, departe de infuzia otrăvită, dincolo de orice ambiţii meschine, acolo unde culorile mai au culoare iar gustul mai are savoare: în lumea pe care dacă nu ne-o construim, suntem supuşi pericolului şi tăvălugului dezintegrării: lumea paralelă.