Şi tot zbor / Lumea oamenilor mari

Mi-a spus, recent, un copil că nu vrea să intre în lumea celor mari, deşi va trebui, în curând, s-o facă. Şi m-a întrebat prin ce - sau cum - se maturizează oamenii... Am răspuns pe loc, fără să clipesc: prin 3 mijloace.

Pe de o parte, din cauza unei suferinţe mari, care în timp foarte scurt reuşeşte să ne scoată din lumea poveştii şi să ne arunce în cea crudă, parcă a unui ne-ajuns continuu, a oamenilor mari; apoi, printr-un drum iniţiatic, tot ca ieşire din lumea cea de bază, sigură şi cunoscută, şi intrarea într-un altceva, plonjarea în necunoscut, cu provocările şi încercările ei, cu greutăţile sau spaimele la care suntem supuşi, cu lupta pe care o dăm – întotdeauna, chiar fără să ne dăm seama – cu duşmanul cel din noi; iar în al treilea rând, prin timp.

Primele două sunt maturizări rapide, crude (în special prima), care nu se recomandă copiilor - ba chiar pot fi dăunătoare, cu efecte pe termen lung, iar ultima e cea pe care şi-o doresc cu toţii, inclusiv noi, cei ce încercăm să îi protejăm pe cei mici (dar şi pe ceilalţi pe care îi iubim) cât putem de mult de griji şi de nevoi. Am vrea să le luăm din greutăţi, să le ducem noi crucea (care li se pare că e prea mare), să îi luăm în braţe, lăsând, aşa cum e parabola celebră, un singur rând de urme pe nisip, după cum şi noi, la rândul nostru, am fost protejaţi.

Însă nu există reţetă pentru a trăi, după cum nu am găsit până acum un tipar al fericirii. Am întâlnit doar tendinţa noastră, chiar dacă suntem oameni mari, de a fugi din faţa greutăţilor, sau de a le amâna, sau de a le lăsa. Sau de a le ignora. Deliciul unora este, de multe ori, cazna altora; gusturile sunt tot atât de diverse precum sunt formele de manifestare întru omenesc.

Şi ce e oare mai bine decât să lăsăm să curgă totul în Voia Sa, acceptând cu sufletul deschis şi cu încredinţarea că Ea stă dincolo de toate cele trecătoare, omeneşti? Cred că e varianta cea mai bună la trecerea noastră prin timp. Pentru că nu timpul trece, ci noi ne petrecem prin el, cu toate suferinţele la care suntem supuşi sau drumurile care ne marchează trecerea prin lumi...