Şi tot zbor / Limite depăşite

Este omeneşte să vrem să ne depăşim, mereu, limitele. Mai sus, mai departe, mai puternic e o deviză antică, deja intrată în accepţiunea comună pentru cei ce, de la viaţa de zi cu zi şi până la competiţiile la care iau parte, o folosesc din plin. Limita este, la fel ca şi intervalul, o referinţă.

Atingerea limitei, depăşirea ei sunt tot atât de fireşti cum normal este să vrem să ieşim din intervalul fixat.

Nu cunoaşte rigorile legii cel ce nu a fost tentat, măcar o dată, să o încalce; convenţia după care trasăm intervale, punem bariere sau fixăm limite este tot una omenească, după cum omenească e şi atribuirea de legi.

Orice competiţie are la bază principii, limitări sau reguli. Bazate pe experienţe anterioare, acestea fac parte din categoria impunerilor voite pentru ca cei ce intră în competiţie să aibă un punct de reper comun. Cel mai dificil însă nu e să depăşim limitele după care s-au fixat coordonatele sau reperele actuale, nu e să îi depăşim pe ceilalţi, ci să ne putem desprinde de propriile noastre impuneri. Preconcepţiile ne sunt primele limitări care ne taie accesul la competiţia adevărată; ele devin bariere de netrecut în relaţia cu ceilalţi, cu lumea, cu noi înşine. Preconcepţiile sunt cauza eşecurilor sau sursa neputinţelor acumulate, asumate, afişate, rezultate.

E motivul pentru care, în lumea spiritului, limitările parcă nu îşi mai au sens; văzut în sine ca un registru al zborului şi al libertăţii absolute, spiritul este cel care motivează, îndeamnă, clădeşte, se revarsă, curge, se înalţă, pluteşte.

Nemaiţinând cont de nimic şi de nimeni, el depăşeşte lumea închisă a trupului şi se desprinde de orice limitare. Intervalul lasă loc orizontului şi neputinţa se dă înfrântă. Paradoxul ia locul normalităţii, ca şi în creştinism, unde ce-nu-se-poate devine atât-de-firesc.

Prin spirit, limitarea devine spaţiu al libertăţii absolute, iar intervalul punctului de plecare spre infinitul plin, divin. Omul, ca şi creatură, devine parte din creator prin lumea spiritului, depăşindu-se, mereu, pe sine.