Şi tot zbor / La marginea timpului

Se spune că la marginea timpului totul este diferit, tot aşa cum la marginea cuvintelor este doar tăcere... Noi, ca popor, am trăit mult în afara – sau chiar la marginea – timpului.

Celebrul întru al lui Noica se poate adapta foarte bine la un între, ca spaţiu unde românii au locuit secole întregi. Prinşi la mijloc, între o lume bizantină plină de un farnec aparte, scăldată de un galben mistuitor – şi probabil de aici derivă şi atributele cotropirii, cu pîrjolirile sau arderile ce ne-au afectat din plin teritoriul, dar şi cu impactul galbenilor asupra noastră, din buzunare şi pînă pe cupolele sau aurele sfinţilor din biserici – şi un purpuriu occidental, semn al nobleţii caselor regale din sfera unei lumi unde rigoarea şi regula este principiu de viaţă şi moarte, noi am reuşit, întotdeauna, să ne descurcăm. Cu lucrul, cu fapta, cu ştiinţa şi neştiinţa. Cu adaptări. Cu serpentine. Cu dibăcie sau cu tertipuri.

Am luat o parte din purpuriul apusean şi alta din galbenul răsăritean iar din combinaţia culorilor am mărginit şi estul şi vestul. Iar acum trăim consecinţele acestor – multe – gesturi sau atitudini; oscilăm cu lipsă de graţie în funcţie de moment între un plin şi un gol, nehotărându-ne dacă lumea este o poveste infinit nuanţată sau o agresiune asupra propriei noastre identităţi, dacă existenţa trebuie trăită frumos, cu demnitate sau maladiv, ca o boală prelungită. Constanţa nu ne caracterizează, după cum nici stejarul sau muntele nu ne sunt, întotdeauna, exemple. Trăim sub zodia unor regrete continue – sau în trecut, ca nostalgii oftat-exprimate, sau în viitor, cu proiecţii nerealiste, de neatins.

Ratăm impactul cu prezentul din mult prea multe teoretizări sau din problematizări continue. Şi reuşim, din plin, să nu ne adaptăm, să nu ne încadrăm la şi în frumuseţea timpului acum, ci să ratăm contactul cu realul. Dansăm impecabil, însă nu mai cunoaştem frumuseţea mersului pe jos, ştim mirosul parfumului, dar nu mai remarcăm floarea. Trăim, din ce în ce mai mult, la marginea timpului...