Şi tot zbor / Imagine

Dacă nu ai imagine, nu exişti – aud o vorbă spusă de cineva în capitală. Şi îmi demonstrează cum, dacă nu ar avea o prezentare bună a produselor şi a firmei, nu ar mai putea supravieţui într-o lume unde imaginea este agresivă şi esenţială. Văd cum, de ani buni încoace, ceea ce ni se vinde este mai mult imaginea decât produsul.

De la alimente şi până la haine, de la educaţie şi până la politică, ni se vinde, ni se impune, aproape fără să putem reacţiona, imagine. Nu valoare sau produse naturale. Nu bun simţ sau calitate. Ci imagine. Senzaţii. Promisiuni. Iluzii. Modalitatea prin care cineva ajunge, la un moment dat, să ne creeze iluzii – pe care să le acceptăm fără voie, dar fără să le mai tăgăduim este foarte bine studiată şi mascată prin campanii de tot felul. O haină cu o etichetă de marcă are automat altă valoare prin faptul că se vinde numele. Imaginea. Un om cunoscut – chiar dacă nu are valoare, însă a ajuns conjunctural în lumina reflectoarelor – este mult mai bine vândut decât un om simplu, în ciuda faptului că ultimul poate fi un mult mai bun profesionist. Aşa ajungem să fim reprezentaţi de cei ce, în realitate, nu ne reprezintă, să fim conduşi de cei ce nu ne merită sau să ni se decidă soarta de cei care au doar imagine.

Am luat prânzul cu o legendă a poporului acesta. Un OM cunoscut pe toate continentele, mult mai mult apreciat în străinătate decât la noi, un om despre care, de zeci de ani încoace, auzisem doar aprecieri la superlativ. Şi nu am ştiut cum să mă comport în preajma unui titan de această anvergură. M-a uimit la el, de la primul contact vizual pe care l-am avut şi până pe toată durata împărtăşirii timpului şi bucatelor, simplitatea. Omenia. Smerenia. Lipsa de imagine.

Şi am fost cutremurat să văd cum, un astfel de om nu pozează, nu impune, nu pretinde. Ci, în simplitatea lui, se comporta atât de firesc, încât parcă nu avea nevoie de imagine. Am rămas cu un gust plăcut – şi e senzaţia pe care am avut-o întotdeauna în preajma oamenilor mari: adevăratele valori nu au nevoie de imagine, pentru că sunt, în sine, expresii ale dăruirii. Ele trec prin timp şi sunt la fel de actuale ieri, azi sau mâine.

Omenia şi bunul simţ sunt, probabil, ingredientele necesare pentru ca o valoare să poată dura mult timp. Dacă nu ai valoare, orice imagine care pe moment se vinde, în timp nu e decât deşertăciune.