• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 17 Noiembrie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 2 Iulie , 2012

Şi tot zbor / Generaţia ’90

Pentru mulţi dintre noi, zilele acestea se împlinesc 20 de ani. 20 de ani de când păşeam, timizi, în lumea condeiului, pe poarta lumii şi a vieţii, cu diplome de liceu umanist.Prima senzaţie pe care o am acum, gândindu-mă la noi, ca generaţie a tinerilor ce încercau să picteze lumea în cuvinte, este dată de – poate pare ciudat – gust.

Un gust al perelor de octombrie, tardive, sau al celebrei sintagme din cântecul lui Jo Dassin, „ete indien”. Un gust de vară târzie care parcă era în contratimp cu entuziasmul nostru, pentru că, de pe meleagurile maramureşene, parcă aveam senzaţia că toate trenurile sânt pierdute şi că eram departe, mult prea departe de tot ce însemna fenomenul literar din marile centre universitare, la care ne raportam cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu. Şi nu îndrăzneam, fără de osândă, vorba clericului, a cuteza să ne apropiem de ceea ce acolo, la Cluj, Iaşi sau Bucureşti, se clădea întru literă şi creştea întru fiinţa şi viaţa textelor adevărate. Un gust pârguit care ne ţinea şi de cald şi de foame, şi de timp şi fără de timp, un gust care ne umplea fiinţa de tot ceea ce aveam nevoie pentru a simţi fiorul minunii de a trăi în cuvânt.

A trecut mult timp de la aceste momente şi de la viaţa boemă a bibliotecii... Între timp am trecut prin boema pariziană sau prin rapsodia boemiană, am gustat de la cultura rockului adolescentin la sobrietatea concertelor clasice, trecând prin muzica religioasă bizantină sau prin concertele lui Andre Rieu. L-am ascultat pe Mircea Oliv, am savurat discursuri de savanţi sau am simţit şi trăit alături de mari duhovnici. Am escaladat munţi şi am cutreierat continente, am zburat sute de mii de kilometri şi am bătut la pas cărări nebănuite. Dar gustul acela al bibliotecii tomnatice îl voi avea mereu în minte şi tot ceea ce înseamnă generaţie a poeţilor dispăruţi pentru mine va avea parfumul şi senzaţia serilor de cenaclu... Chiar şi acum, când mă troienesc cu drag aduceri aminte... Vă mulţumim din suflet dumneavoastră, profesorilor ce ne-aţi modelat sufletele şi cuvântul, dându-ne lumină!

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.