Şi tot zbor / Depărtări

Am scris mult - şi în multe situaţii - despre depărtări. Cu multe din aspectele acestora, de la categoria departelui şi până la în-depărtări, de la cuvinte şi până la gesturi, de la îndepărtarea de zi şi până la fuga din noapte. Puţine momente mi-au fost dat să trăiesc paradoxul aproapelui şi al departelui, deopotrivă, ca şi în Singapore. Pentru că aici, la celălalt capăt al lumii, într-o altă cultură şi într-o altă natură, am simţit din plin atât apropierea, cât şi îndepărtarea, atât bucuria cât şi întristarea.

Mă uit la oamenii de aici - atât de diferiţi şi atât de unitari în acelaşi timp, cu lumi paralele şi cu zone de interacţiune, cu diferenţe colosale între Mica Indie, Oraşul chinezesc, centrul financiar sau zonele de agrement... Îmi aduc aminte cuvintele reprezentantului Ministerului Afacerilor Externe, la prima întâlnire cu noi, cei ce veniserăm din 5 continente aici pentru un stagiu: „noi avem o ţară mică, nu deţinem resurse şi a trebuit să ne învăţăm şi acceptăm lecţia că principala noastră resursă o reprezintă oamenii”! O plimbare ca şi cea de azi în cartierul indian îţi dă nu numai senzaţia, dar şi certitudinea că există lumi unde civilizaţia are alte valori sau valenţe, unde parcă tot ceea ce am învăţat despre igienă sau alimentaţie pare desprins dintr-un alt film... Cu toate acestea, admir la indieni unitatea şi maniera în care au reuşit să îşi păstreze specificul local.

Şi mă gîndesc că, aproape fără excepţie, unde am văzut comunităţi de români în lume, starea lor era una tributară dezbinării şi nu unităţii... Apoi o descindere în zona care dă pulsul economic mondial te face să simţi, din plin, distanţa enormă între o lume educată, civilizată, dornică de nou, care îşi ia rolul în serios şi, la polul opus, scăparea de sub educaţie, răsturnarea valorilor, fuga de responsabilitate, intoleranţa care parcă ajung să pună stăpânire pe societatea noastră.

Cartierul chinezesc, cu tot coloritul lui, după ce treci de primul impact - al culorii, mirosurilor, sunetelor sau agitaţiei -, îţi dă certitudinea şi siguranţa unei lumi în care fiecare îşi cunoaşte bine rolul şi unde respectul guvernează toate celelalte diferenţe dintre oameni.

Şi, nu în ultimul rând, văd cum fiecare, de oriunde ar fi, orice ar face, e mândru de ţara din care face parte şi de munca pe care o prestează! Şi mă dor concluziile fireşti pe care le trag ca urmare a ceea ce văd şi percep!

Şi una din lecţiile învăţate aici e că depărtarea nu trebuie cu niciun chip să se transforme în îndepărtare!