Şi tot zbor / Cina cu Gandhi

Sunt, de câteva zile, la Caux, în Elveţia, într-un loc de unde se propagă schimbarea. Caux, care până la începutul secolului era un sat de munte, greu accesibil şi cu posibilităţi reduse, a intrat în atenţia politicii internaţionale prin câteva momente cheie: Frank Buchman, fondatorul iniţiativelor pentru schimbare, gândea, la sfârşitul primului război mondial, un program de re-înarmare morală, un cadru de reconstrucţie spirituală şi etică, unde foştii inamici să se poată reconcilia.

Născut în Pennsylvania, în 1878, Buchman face parte din grupul Oxford, iar în 1938 vedea remediul Europei în redescoperirea valorilor simple pe care mulţi se pare că le-au uitat: onestitate, puritate, dăruire şi dragoste. Criza europeană era, după părerea lui, una morală, şi aici trebuia acţionat. Filosofia lui era că schimbarea personală poate duce la o schimbare socială, fără a se ţine cont de doctrine, religii sau diferenţele dintre oameni. Robert Schuman, Mahatma Gandhi, Kofi Anan, Cornelio Sommaruga, Rajmohan Gandhi sunt doar câteva nume sonore din sutele de personalităţi care au adoptat platforma şi iniţiativa schimbării aici, la Caux.

Într-o seară, ca parte a programului de dăruire în spiritul comunităţii, servesc la cină împreună cu dl. Rajmohan Gandhi, nepotul celebrului gânditor al cărui nume îl poartă. Are o statură discretă şi nobilă, iar tot ceea ce face – că ţine prezentări academice sau serveşte cafeaua celor cu o jumătate de secol mai tineri decât el – este pus sub semnul simplităţii şi al bucuriei. Mă bucur împreună cu el, servindu-i pe ceilalţi şi trăiesc, din plin, minunea împărtăşirii cinei. Mă luminez la gândul şi la faptul concret că pot fi de folos comunităţii şi, în tandem, zâmbim, servind ceai sau cafea. Nu caut răspunsuri la întrebări ce mă macină, nu îl provoc la dialoguri filosofice – trăiesc, pur şi simplu, sub semnul bucuriei pline de a fi în slujba celorlalţi şi îmi dau seama că acesta este unul din cele mai frumoase sentimente care pot anima un suflet! Savurez bucuria de a fi util şi îmi dau seama că ceea ce se promovează aici este un fundament al politicii universale – să poţi fi util celorlalţi şi, servind, să te bucuri de bucuria altora. Smerenia devine, aici, un atribut al bucuriei de a fi!