Şi tot zbor / Bonne Nouvelle

Bonne Nouvelle este numele staţiei de metrou din Paris unde ne-am întâlnit. Şi cred că acest lucru nu e întâmplător...

Un om care se pierde în mulţime, pe care nu îl remarci nici prin statură, nici prin îmbrăcăminte, care păstrează o linie a discreţiei şi a simplităţii cum rar mi s-a dat să întâlnesc. Însă, de îndată ce îl ai aproape, percepţia se schimbă. Albastrul adânc şi limpede al ochilor lui te fac să vezi departe, parcă până în lumea inocenţei şi a copilăriei la care cu toţii râvnim. Şi, de îndată ce vorbeşte, ai sentimentul că liniştea şi siguranţa te învăluie şi te înalţă. Un paradox pentru Paris, care numai un oraş liniştit nu este – şi, mai nou, cu evenimentele din ultimul timp, parcă şi siguranţa este pusă puternic sub semnul întrebării...

M-a dus pe o străduţă îngustă, foarte aproape de Bonne Nouvelle, apoi am urcat câteva scări. Un loc pe care nu îl cunoşteam şi care mi-a dezvăluit, în mod neaşteptat, bucuria unei alte lumi: un parc mic, în faţa unei biserici frumoase, cu un trecut foarte zbuciumat, un loc care emana pace şi altceva. Este locul unde vin de multe ori – mi-a spus – pentru a mă încărca sufleteşte. La fel ca şi câteva parcuri pe care le am la suflet şi unde pierd ore bune, aceste locuri mă fac să retrăiesc senzaţia din copilărie şi parcă revăd locuri din Maramureşul meu drag...Apoi m-a dus într-un loc superb, în parcul din Sait Germain en Laye, de unde am văzut Parisul de sus prin celebrul cartier La Defense, după care am intrat în camera unde s-a născut Regele Soare. De acolo, de sus, Parisul are forma unei mări îngheţate în linişte...