Şi tot zbor / Aviatorilor eroi

Adrenalină, motoare încinse, lume multă, sfidarea legilor fizicii, curaj, pasiune, perfecţiunea gesturilor, cherosen ars, mişcări ferme şi sigure, stăpânire de sine, concentrare maximă, evoluţie, revoluţie - sunt câteva din apanajele celor care au ales, prin vocaţie sau continuînd o tradiţie, lumea aviaţiei.

Stau printre cei mai buni piloţi ai ţării şi mă bucur, împreună cu miile de oameni care asistă la un spectacol pe cer, de regalul oferit cu generozitate şi pasiune, spre deliciul unui public care oscilează între momente de absenţa totală a respiraţiei şi aplauze explozive…

Cuvintele sunt, în astfel de momente, improprii, nepotrivite, seci sau insuficiente. Oricum am încerca să le clădim, ele rămân pierdute în zgomotul turat al motoarelor ce fac ca aceste minuni ale minţii omeneşti să creioneze pe cer trasee şi poziţii unde parcă imaginaţia nu mai are limite…

În tot vacarmul acesta bine controlat, cu plinul şi diversitatea pregătirilor de la sol, de la alimentarea aeronavelor şi până la stabilirea detaliilor de evoluţie în formaţie, piloţii au o concentrare maximă. Cuvinte puţine, gesturi precise, timp bine drămuit, dăruire totală - este ceea ce se poate vedea în tot ceea ce fac. Nimic nu este în plus în gesturile lor - şi un control total al gesturilor şi gândurilor trădează o pregătire de excepţie, un caracter ferm, stăpânire de sine, profesionalism. Cu toate acestea, din când în când, văd în spatele gesturilor lor câte un zâmbet şi o licărire în ochi - e semnul că, dincolo de toate, umanitatea prevalează şi că există lucruri care nu pot fi echivalate cu nimic. Zâmbetul lor chiar şi schiţat este, pentru mine, recunoaşterea faptului că totul e pus la punct şi că siguranţa celor care îşi lasă viaţa în mâinile lor pentru a fi duşi spre diferite zări este asigurată… Lor, astăzi, le mulţumesc.

O doamnă mă trage, discret, de mână. E un om dedicat aviaţiei, care a lucrat o viaţă în domeniu cu o pasiune greu de descris chiar şi în cele mai frumoase cuvinte. Îmi arată un aranjament făcut de mâna ei din ramuri de brad, cu o floare roşie şi o lumânare aprinsă - l-a aşezat jos, fără să facă notă discrepantă cu iarba în mijlocul căreia se pierde verdele bradului. Discret, ca viaţa ei, ca viaţa celor care nu mai sunt. Este pentru aviatorii care nu mai sunt, îmi spune, iar eu, pentru a nu fi trădat de lacrimile care ţâşnesc, dau din cap, afirmativ, şi plec. Plec cu gândul că datorită lor noi suntem acum aici, că mulţumită sacrificiului lor aviaţia este astăzi la nivelul la care o putem, cu toţii, percepe.

Aviatorilor eroi, celor care şi-au dedicat, dăruit sau sacrificat viaţa pentru ca astăzi zborul să fie parte din noi, pentru ca regaluri pe cer să se poată întâmpla, noi, astăzi, vă mulţumim.