Şi tot zbor / Apropieri

Se spune că cu cât suntem mai aproape de cineva, cu atât vorbim mai încet. Ţipătul, strigătul, zgomotul - sunt toate atribute ale îndepărtării, nu neapărat ale departelui.

Este celebră vorba lui Mahatma Ghandi prin care explică distanţa dintre inimi prin intensitatea şi volumul vocii: cu cât doi oameni sunt mai departe, cu atât vorbesc mai tare. Cu cât ei se apropie, inimile lor au nevoie de reducerea sonorului… Paradoxal, chiar şi distanţarea fizică, în ciuda depărtărilor, este una de natură să poată apropia inimile prin iubire. Iar această teorie este din plin împărtăşită şi propovăduită de Ghandi.

Există momente în viaţa noastră când ridicatul vocii celor din jur ne îndepărtează puternic de inimile lor, când suntem, datorită sonorului ridicat, aruncaţi departe, poate chiar fără posibilitatea unei re-apropieri. Se spune că o dată ce vaza se sparge, nu va mai putea fi niciodată recompusă din cioburi, lipită şi readusă la forma iniţială, oricât de maestru ar fi cel care ar putea face acest lucru. Frânturi de gânduri, cioburi de fiinţă, praf de sentimente - sunt câteva din componentele care nu mai pot constitui niciodată liantul iniţial din inimă, o dată ce îndepărtarea s-a produs prin (poate uneori) banalul timbru al vocii şi intensitatea acesteia…

Cred că ar trebui ca noi, în tot ceea ce facem, să cultivăm mai mult liniştea, volumul estompat, liantul sufletesc, apropierea. În ciuda distanţei fizice sau a greutăţilor clipei prezente, dincolo de toate grijile care ne macină, mereu, gândul şi fapta. Apropierea este condiţia esenţială a aproprierii - şi doar aşa putem deveni părtaşi unul la altul, dimpreună, într-o comuniune a inimilor şi a simţurilor. În ciuda departelui sau a îndepărtării, cred că trebuie să urmăm îndemnul lui Ghandi - când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere!

Să căutăm mereu drumul de întoarcere acasă, urmând cuvintele binecunoscute: cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, să vă aprop(r)iaţi!