Şi tot zbor / Anularea timpului

De când ne ştim, avem o răfuială cu timpul: nu ne convine să ne întrerupă nimeni de la activităţile dragi nouă, nu vrem să vină noaptea, acceptăm greu trecerea şi devenirea, avem momente - multe - în care am da orice pentru a opri timpul, nu putem concepe cum cei foarte apropiaţi nu mai fac parte din timpul nostru şi nu ştim nici unde se duc…

Am spus că există trei lucruri care nu se mai întorc: pietrele aruncate, cuvintele rostite şi timpul trecut - e motivul pentru care e bine să nu aruncăm nici cu pietre, cu cuvinte sau cu timp spre marele haos al irosirii. Tăvălugul uniformizator al ne-realizării este cel mai mare duşman al nostru - ca oameni, suflete, creaturi.

Astăzi am aflat o modalitate prin care timpul poate fi anulat: am asistat la o mărturisire emoţionantă despre o liturghie la o mănăstire din Athos. Un prieten îmi spunea, cu înfiorare în glas, cum a reuşit să stea nouă ore în picioare, dând slavă şi bucurându-se de comuniunea cu Dumnezeu. În astfel de momente de comuniune totală - mi-a spus - timpul nu mai există şi sentimentul pe care îl ai este de a fi parte din devenirea lumii.

Timpul poate fi oprit prin comuniune - este gândul pe care mi l-a împărtăşit, cu o bucurie evidentă în glas şi suflet. Gândul lui m-a trimis spre programarea neurolingvistică, una din cele mai noi ştiinţe; aici, prin tehnici speciale (dar foarte simple), se poate ajunge la performanţa de a îţi anula gândirea, de a îţi da o pauză în gândire. Şi - culmea - nu multă lume poate face acest lucru, deşi este foarte simplu. Reîncărcarea bateriilor fiinţei, ne-gândul, re-facerea de sine - sunt, în ciuda a ceea ce pare, accesibile oricui. Sau - mult mai simplu - rugăciunea. Aceasta este modalitatea prin care nu numai că putem anula timpul, dar şi spaţiul sau depărtarea dintre noi. Şi cu toate acestea, se pare că suntem tot mai departe de oameni, în ciuda realităţii - de a trăi tot mai mult în lume. Explicaţia să fie oare dată de faptul că, parcă mai mult decât oricând, în diferite manifestări, este tot mai multă lume şi tot mai puţini oameni?