Şi tot zbor / Andersen

Milioane, probabil miliarde de locuitori ai planetei, de aproape 2 secole, au auzit şi s-au bucurat de poveştile lui Hans Christian Andersen. 2015 va fi un an omagial Andersen, împlinindu-se 200 de ani de la naşterea lui. Cred că până şi în lumea copilăriei de azi, plină de roboţi, monştri, drone sau transformeri, poveştile lui Andresen sunt greu de egalat.

Deopotrivă gustate şi povestite, trăite sau simţite, că vorbim de Mica sirenă, Lebedele, Degeţica, Soldăţelul de plumb, Fetiţa cu chibriturile, Răţuşca cea urîtă sau Crăiasa zăpezilor, pentru a nu nominaliza decât o mică parte din poveştile care ne-au marcat pe mulţi, în toate acestea este o magie pe care o resimţim, prin timp, indiferent de vârstă. O dată ce amprenta magiei poveştilor lui Andersen ni s-a întipărit în suflet, ce am gustat din experienţa personajelor lui, lumea noastră s-a schimbat. A devenit, cu siguranţă, mai bună. Ne-a umplut de lumină şi de trăire, de sensibilitate şi frumos…

Puţini cunosc biografia scriitorului. Rămas orfan de tată de la vârsta de 11 ani, obligat să muncească pentru a se întreţine singur din acel moment, viaţa lui Andersen a fost una pe care nu o poate invidia nimeni. Ucenic într-un atelier de ţesătorie, apoi lucrând la o croitorie sau într-o fabrică de ţigări, iar de la 14 ani angajat ca actor, Hans Christian a fost, datorită destinului lui, umilit de colegi, profesori sau cei pentru care el era, cu siguranţă, altfel. Îndărătnic la şcoală (neavând timp să se pregătească sau să citească materiile studiate), având şi o dislexie accentuată, tânărul şi-a făcut din universul imaginar o lume unde se refugia pentru a putea supravieţui. În frânturi de gânduri şi evenimente, viaţa lui a fost scrisă, cu plusuri şi cu minusuri, în poveştile sale. De altfel, propria lui biografie a fost scrisă, după cum mărturiseşte, în povestea Răţuşca cea urâtă.

Astăzi o lume întreagă îi recunoaşte meritele şi contribuţia. Acceptat cu greu în propria lui ţară pe timpul vieţii, doar în urma recunoaşterii internaţionale incontestabile publicul danez a început să îl aprecieze. În ziua de azi Danemarca îl celebrează cu mult fast şi cu o dăruire de excepţie. Copenhaga s-a pregătit acum de sărbători poate mai mult decât de obicei. Sub semnul anului 2015, când basmul va fi ridicat la rang de trăire naţională, Andersen va dăinui, pentru milioane de copii, în întreaga lume, aducând bucurie şi lumină în ochii acestora. O viaţă de suferinţă dăruită şi convertită în bucuria din ochii şi trăirile generaţiilor viitoare - este lecţia mântuirii prin frumos pe care ne-o dă scriitorul danez! Să învăţăm cu toţii din această lecţie, să ne-o însuşim şi să o dăm mai departe! - este gândul care ar putea acum, de sărbători, să ne învăluie!