Şi tot zbor / Alegeri

Afară a început febra. Înlăuntru încep să se ascută lupte. E un peisaj cunoscut, care revine, cu ostentaţie şi tumult, cu un deja-vu gregar sau recuperator, peste universul nostru, al oamenilor.

Brusc şi nelalocul lor, se fac înţelegeri, acorduri, alianţe, uniuni. False afişări, care ştim cu toţii că nu vor ţine decât până la trecerea râului. În cel mai bun caz. Pentru că, în multe situaţii, în vâltoarea apelor, se aruncă unii pe alţii, se îmbrâncesc, se calcă în picioare, se face orice pentru a trece pe malul celălalt, fără a se ţine cont că este doar un mal, nimic mai mult. Se ţes urzeli, intrigi, se rup legături vechi, se pierd prietenii – toate pe fondul afişării ostentative, de pe stâlpi, pe ziduri sau de pe garduri, pe cer, a ceea ce nu suntem în realitate.

Brusc reinventăm – doar în registrul mărturisirii – valori, credinţe, biserica, familia, bunul simţ. Toate cu un afişaj excesiv, aproape convingător. Renunţăm la oameni pentru a câştiga voturi; împărţim zâmbete pentru a câştiga, pe moment, simpatie. În spatele cuvintelor nu se mai ascund oameni sau sentimente, ci numere. Convertim, cu îndârjire, tot ce avem mai bun pentru a ne face calcule, a aduna, a număra. Uitând cu desăvârşire că poţi câştiga o lume întreagă, dar ce folos dacă îţi pierzi sufletul!?

Invocăm, blamăm, tot sub semnul câştigului, criza. Şi mă gândesc ce bine ar fi să ne aducem aminte de adevăratele momente de criză ale lumii noastre, cum ar fi şi cel în care, după un război mondial, câţiva călugări s-au adunat la Mănăstirea Optina, în Rusia, pentru a clădi, din cuvinte, un crez. Şi câţi oare dintre noi îl cunosc? Şi dintre cei ce îl cunosc, mă întreb câţi oare îl pot simţi...

„Doamne, dă-mi puterea să primesc cu sufletul liniştit tot ceea ce îmi va aduce ziua de mâine. Dă-mi puterea să mă las cu totul în Voia Ta cea Sfântă. Şi în fiecare clipă stai în preajma mea şi întăreşte-mă. Orice veste va aduce cu sine ziua de mâine, bună sau rea, învaţă-mă să o primesc cu inima împăcată şi cu încuviinţarea neclintită că Voinţa Ta stă deasupra tuturor. Fie ca în tot ce fac şi în tot ce spun, Voia Ta să-mi stăpânească cugetul şi simţirea. Iar când asupra mea vor veni împrejurări neaşteptate, ajută-mă să nu uit că Tu le-ai trimis. Dă-mi puterea să lucrez cu tărie şi înţelepciune în comunitatea din care fac parte, fără să amărăsc pe aproapele meu. Ajută-mă, Doamne, să pot duce povara zilei de mâine cu toate câte le va aduce ea. Struneşte-mi voinţa şi învaţă-mă să mă rog, să sper, să cred, să îndur, să iubesc şi să iert. Iar când mă rog, fie ca Tu însuţi să fii Cel ce se roagă în mine. Amin.”