Şi tot zbor / Acelaşi

Există lucruri care nu se schimbă niciodată în viaţă... Unii le numesc idei, alţii idealuri; pentru anumiţi oameni vorbim de credinţe, pentru alţii, de dorinţe... Se spune că atunci când ne pierdem speranţa, nu mai putem fi aceiaşi, că atunci când disperăm, nu mai suntem noi, cei care clădim, că aruncând cu pietre nu dăm dovada că am putea fi şi constructori... A fi tu, cu tine împăcat, e mult mai mult decât un fel de a fi, e o artă pe care o avem de învăţat până ce ne încheiem socoteala cu noi înşine şi cu ceilalţi.

Ne place să ştim lucrurile ca fiind aceleaşi, continuăm să credem că oamenii sunt aceiaşi, iar schimbările lor (în special cele legate de vârstă, de la un anumit prag înainte) ne dor şi nu vrem să le acceptăm uşor. De fapt, nu vrem să percepem unele lucruri, nu concepem trecerea, ne afectează plecarea şi ne distruge absenţa...

Dincolo de toate, uităm că există ceva ce nu se schimbă – sau nu trebuie să se schimbe, atunci când e vorba de adevăratele valori şi de sentimente profunde: sufletul nostru. El este – şi trebuie să fie – acelaşi, indiferent de încercări, ploi sau lovituri. Creştinii adevăraţi au murit pentru o idee, oamenii de ştiinţă s-au jertfit în numele a ceea ce ei credeau, soldaţii au vărsat sânge şi lacrimi pentru ca pământul să poată fi locul unde urmaşii lor să poată visa şi clădi în pace...

Acelaşi – cu toate derivatele lui, de pronume sau adjectiv, este un cuvânt care ţine de esenţa fiinţei, de sinele pe care îl reprezintă, mergând până în peisajul limbilor anglo-saxone, unde fără pronumele my, your, our, self-ul devine nu altceva decât punctul de plecare către egoism – selfish. Şi poate că ar trebui să învăţăm din această nuanţă gramaticală faptul că sufletul are nevoie de partea lui de egoism, să nu îl amestecăm cu neajunsurile şi cu împovărările clipei trecătoare.

Important e ca noi, ca suflete, să putem fi aceiaşi, orice ar fi, iar ceilalţi care ne iubesc cu adevărat, să ştie că un cuvânt pus la temelia fiinţei va rămâne mereu acelaşi, piatră de fundal pentru orice catedrală viitoare...