Si caii se omoara, nu-i asa?

Animale batute, vanate, omorate de catre oameni. Se intampla in Baia Mare, anul 2008. E toamna si se poate vorbi de o astenie a anotimpului ruginiu. Un cal cu piciorul rupt de bataia „stapanului” urmeaza sa fie sacrificat si dat ca hrana la Gradina Zoo. Un fapt divers, in care cruzimea fata de animale e cap de afis. Stapanul isi bea linistit berea. De dupa… Intr-una din zilele saptamanii trecute, Primaria a anuntat organizarea unei vanatori de caini, la groapa de gunoi a orasului. Se crede ca acolo ar fi un focar de rabie, iar cainii fara stapan din Satu Nou de Sus ar creste printre gunoaiele baimarene. La ora stabilita, nu au venit vanatorii, cei care ar fi trebuit sa impuste cainii fara stapan. Vanatoarea a fost reprogramata. In timp ce oamenii mobilizati plecau cu un sentiment de usurare sau de inversunare, dupa caz, s-a aflat ca, in zona Semilunei, un cal cu piciorul rupt este abandonat intre blocuri. Presa a fugit la locul „faptei”. Decat nimic, buna si o stire cu un cal cu piciorul rupt. La fata locului, o desfasurare impresionanta de forte. Jandarmi, pompieri, masini, tigani, copii si locatari ai blocurilor de acolo. Calul era culcat pe iarba. Nu misca. Intrebari, justificari, tipete ale pruncilor care vedeau ceva palpitant, „pe viu”. Locatarii blocurilor, intre doua tigari, povesteau cui dorea sa asculte povestea calului cu piciorul rupt: „De ieri il tot bate! Am vazut de la geam cum ii cara la bate pe spate, peste picioare. De aia are piciorul rupt!”, ne spune o doamna mai in varsta. Toti se feresc de aparatul foto sau de camerele de filmat ale televiziunilor. Tiganul proprietar spune ca nu stie ce s-a intamplat. „Eu l-am dat la ginere, sa lucreze ceva. Nu stiu ce s-a intamplat. Asa l-am gasit”, se plangea Varga. Pompierii, caraghios imbracati cu echipamentul de interventie de la incendii de proportii, se plimbau de colo-colo. Jandarmii cereau indicatii. S-a hotarat. Varga trebuie sa mearga pentru a scoate un certificat de la medicul veterinar, dupa care trebuie luat dintre blocuri si dus undeva departe, pentru a fi sacrificat. Fara organe si piele, urma sa fie cumparat pentru animalele de la ZOO. Aceste hotarari au fost anuntate tiganului, dupa care trupele au plecat. Varga trebuia sa se descurce singur. „Cand mi-a cazut iguana de pe geam, nu au venit pompierii sa o salveze. Daaa! A cazut de la patru si a aterizat in castanul acesta mare. In vara! O luna, nu am stiut ca e acolo. A salvat-o un vecin. Era mai verde si mai grasa!”, a povestit cu umor o doamna dintr-un bloc din preajma. Calul era impasibil. Capul i se mai ridica din cand in cand sau se intindea dupa un smoc de iarba. Avea ochii tristi. Lumea a plecat, dar a venit un alt tigan. Acesta a inceput sa ii aduca iarba calului ce avea un picior indoit nefiresc. Dupa vreo ora de umblat, stapanul a venit cu un straf si cu ajutoare. Calul ranit a mancat iarba cat i s-a dat. A inceput chinuirea calului. Trageau de el de parca era de lemn. De coada, de cap, de picioare, doar-doar se va ridica si, tacticos, se va pune in straf. Imagini de o cruzime incredibila. Dupa o ora de chin, calul s-a ridicat singur. Isi tinea piciorul rupt in balans. Alte imbranceli spre straful ce ducea la sacrificare. Nu s-a intamplat nimic. Au fost chemati pompierii din nou. Au venit si a urmat o alta ora de chinuire a unui animal care nu avea nicio vina. A fost batut pana a ajuns schilod... nefolositor pentru stapani. A fost adus un trepied, calul a fost legat cu funii si ridicat barbar. S-au bagat barne de lemn sub el si a fost ridicat ca o mobila. Incredibil! Pana la urma, calul a cazut din nou. Alte incercari, alte imagini de cosmar. In final, a fost cumva ingramadit in straf. Nu stim daca a fost sacrificat, nu stim daca s-ar vindeca, cui ii pasa de un biet cal? Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro