SFINTII INCHISORILOR // Virgil Maxim

Virgil Maxim (născut la 4 decembrie 1922, în comuna Ciorani-Prahova) e cel dintâi dintre cei trei băieţi ai familiei Maxim Constantin şi Alexandrina. Într-o vreme în care neamului românesc îi va fi greu încercat destinul, Constantin Maxim (inginer agronom, ajuns primar la Ciorani, având realizări deosebite care i-au creat aureola de „părinte al satului”) avea să se îngrijească de soarta fiecăruia dintre odraslele sale:

„Ne-a dat Dumnezeu trei băieţi! Pe cel mai mare îl vom face învăţător. Neamul şi ţara asta întregită are nevoie de educatori. Pe al doilea îl vom face agronom, pentru că pământul acesta trebuie lucrat de gospodari pricepuţi. Iar pe al treilea îl vom face ofiţer, căci ţara şi neamul trebuie apărate”. Virgil Maxim va urma cursurile Şcolii Normale, mai întâi la Ploieşti (1936-38), apoi la Buzău (1938-1942). În 1937 depune legământul ca frate de cruce; educaţia primită în Mişcarea Legionară îi va marca tinereţea ce avea să fie „destinată unei jertfe nebănuite de nimeni, dar la care Dumnezeu, în rânduiala Lui sfântă, ne cheamă să ne pregătim din timp, peste ani”.

Este arestat de pe băncile şcolii, la 1 noiembrie 1942. Procesul a fost o mascaradă. A urmat condamnarea: 25 de ani muncă silnică, pentru „crima de asociaţie clandestină”, din care avea să ispăşească până la decretul din 1964 aproape 22. Aiud, Alba Iulia, Aiud, Târgşor, Jilava, Gherla, Jilava, Gherla, Văcăreşti, Aiud, Gherla, Aiud - iată parcursul lui Virgil Maxim în urcuşul său duhovnicesc prin suferinţă şi rugăciune spre biruinţă.

„În acea perioadă mă rugam în mine lui Dumnezeu să pot rezista sau să mor necompromis... Aşa rezistam la cele mai îndelungate şi mai feroce schingiuiri... Chinurile trupeşti nu-mi distrugeau rezistenţa morală... Rugăciunea inimii îmi era puterea salvatoare în toate aceste suplicii”.