SFINTII INCHISORILOR // Părintele Nicolae Grebenea

S-a născut la 25 oct. 1905 în Răşinari, vechi sat românesc de la poalele munţilor Sibiului, ca al optulea din cei nouă fraţi, dintr-un tată macedonean. La vârsta de 6 ani (1911) rămâne orfan de mamă. Lipsit de mângâieri, a avut o copilărie grea. Şcoala primară a absolvit-o în satul natal cu învăţători de o asprime ieşită din comun. Pe lângă loviturile cu trestia cu noduri aplicată pentru greşeli la citire în limba maghiară, de la 5 la 20 lovituri, i se mai aplicau şi lovituri la cap cu cheia de la cancelarie, producându-i dureri îngrozitoare. Capul său era numai trepte, care au dispărut după ani mulţi.

Urmare a acestor loviri, la sfârşitul clasei a 4-a, copilul Nicolae s-a îmbolnăvit atât de grav, încât cei din jur se temeau că va muri. După terminarea cursului primar se va înscrie la Şcoala Normală şi în anul 1925 obţine diploma de învăţător şi va primi loc în comuna Văleni – Roman. După un an se va înscrie la Academia Teologică din Sibiu.

În intervalul 1934-1935 a făcut stagiul militar la Şcoala de ofiţeri Ploieşti, deoarece nu era preoţit. Din 1936 devine membru al Mişcării Legionare. Alături de camarazii lui de luptă a stat scut Bisericii lui Hristos şi a apărat fiinţa neamului ameninţată cu pieirea. A fost secretarul organizaţiei de judeţ a Mişcării la Bacău.

Prin trădare e prins la 12 feb. 1942. Astfel începe calvarul lung al părintelui Grebenea care va dura 23 de ani. Va primi 25 ani de condamnare muncă silnică, pentru activitate legionară. Anii de pedeapsă, cei mai mulţi, îi va executa în Zarca Aiudului. Dus la Galaţi, apoi la Aiud unde erau vreo 800 de deţinuţi legionari. Mai erau acolo vreo 60 de comunişti deţinuţi. În 1943 e condamnat a doua oară, la 20 ani muncă silnică. Dus la Ploieşti, la Aiud, Galaţi, înapoi la Aiud. În sept. 1950 e dus la mina de plumb Baia Sprie.

Aici, în Săptămâna Mare a Patimilor Domnului, unii deţinuţi propun părintelui să serbeze Învierea, să facă o slujbă în mină. Părintele acceptă propunerea, hotărâţi să suporte toţi la nevoie consecinţele, deoarece rugăciunea era aspru pedepsită de administraţie.

În noaptea Sfintei Învieri, din toate piepturile a răsunat cântecul de biruinţă: Hristos a Înviat! Nimeni nu i-a deranjat, chiar gardienii ascultau în linişte slujba făcută de aceşti deţinuţi în fundul pământului. A fost cea mai înaltă atmosferă de sfinţenie din mină.

Este readus la Aiud la izolare, în urma grevei din 1953. Mereu părintele Grebenea repeta în gând texte biblice, lecţii de istorie, teme de teologie, medita şi se ruga. Timpul trecea astfel uşor şi era mulţumit. De mai multe ori a avut vise de la Dumnezeu în care a fost întărit în suferinţă.

„M-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi vreo 20 de minute. Nu ştiu ce voi fi spus, dar mi-aduc aminte că am îndrăznit. Ah! Câtă nebunie! să fac o imputare lui Dumnezeu. „Doamne noi facem lucrul Tău. Noi ne credem slugile Tale şi voia Ta vrem s-o vestim şi să o facem cunoscută oamenilor. Şi Tu ne laşi? Asta-i soarta ce ne-o rezervi: nebunia? O, Doamne, ai mai multă milă de noi, cei ce suntem sau măcar vrem să fim ai Tăi”. Şi m-am culcat. Dar în cursul nopţii, în vis, cineva de forma unui om cam la 50 de ani, îmbrăcat în reverendă, mi-a apărut şi mi-a zis cu un glas blând: „Linişteşte-te, nu vei înnebuni, auzi? Repet: nu vei înnebuni”. Cuvinte ce le-a spus pe un ton mai accentuat decât cele dinainte şi a dispărut. Dimineaţa m-am trezit într-o perfectă linişte şi plin de bucurie. Era 16 iunie 1955. Am făcut îndată rugăciunea şi i-am mulţumit lui Dumnezeu”.

Alt vis l-a avut în 1956, când a fost încredinţat că mai are jumătate de pedeapsă de executat, ceea ce s-a împlinit întocmai (din perioada 1948-1964, jumătate era anul 1956).

În oct. 1956 e dus la Iaşi pentru cercetări, trimis la Jilava, apoi din nou readus „acasă” la Aiud.

După „Revoluţie”, părintele şi-a scris memoriile şi le-a publicat sub titlul „Amintiri din întuneric”, Ed. Scara, Bucureşti, din care vom cita mai jos.

Trece la cele veşnice la aproape 101 ani, pentru a-şi primi plata binemeritată, la 2 iulie 2006, de ziua viteazului voievod, Sf. Ştefan cel Mare.