Sfarsitul extinderii U.E.

Fie ca este credibil sau nu, una dintre cele mai interesante si pozitive povesti a lumii moderne are loc in Europa. Poate ca titlurile din presa occidentala sunt saturate de pesimism, vorbind despre stagnarea economica, confuzia politica si terorismul islamic. Dar in opt dintre tarile central-europene care au aderat la Uniunea Europeana in mai 2004, este un moment de optimism. Contrazicand imaginea Europei marcate de declin economic, economiile acestora au inregistrat anul trecut o crestere economica de peste 5 %. Mai importanta decat cifrele este insa starea de spirit. Europenii din centrul continentului sunt in medie mai saraci decat cei din partea occidentala, dar mult mai optimisti in ceea ce priveste viitorul lor. Acolo unde francezii, germanii si italienii se tem de pensii, locuri de munca, spectrul reformei economice, central-europenii au trecut printr-o schimbare profunda de la comunism la capitalism si au iesit din aceasta experienta plini de optimism ca noua generatie va fi mai prospera si mai libera decat sunt ei, noteaza The Economist, citat de Rompres. O poveste de succes Dat fiind faptul ca extinderea a fost o poveste de un asemenea succes, cineva s-ar putea astepta ca UE sa-si doreasca mult sa continue procesul si sa fie nerabdatoare sa primeasca noi membri in sanul ei. Gresit. In realitate, entuziasmul pentru o noua extindere se spulbera rapid. Este foarte posibil ca Romania si Bulgaria, tarile candidate care au semnat deja tratatele de aderare in aprilie 2005, sa adere conform calendarului, dar in cursul acestei saptamani, comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, a sugerat ca data aderarii (1 ianuarie 2007) ar putea fi amanata cu un an, deoarece ritmul implementarii reformelor este lent in ambele tari. Intre timp, urmatorul val de tari care asteapta la coada sa deschida negocierile cu UE, cinci tari balcanice (Bosnia-Hertegovina, Croatia, Albania, Macedonia si Serbia-Muntenegru), plus Turcia, vad cum sansele de a adera la UE scad tot mai mult. Si chiar daca ucrainenii ar putea crede ca “revolutia Portocalie” din decembrie anul trecut merita sa fie rasplatita de UE, realitatea este ca aceasta face totul pentru a-i descuraja in privinta aderarii posibile. Noua atitudine refractara si negativa din Europa occidentala este intim legata de infrangerea pe care a suferit-o recent Constitutia europeana dupa referendumurile din Franta (29 mai) si Olanda (1 iunie). Au existat numeroase motive in spatele voturilor negative date de cele doua importante membre. Insa chiar si politicienii lor au recunoscut ca cel mai important motiv a fost disconfortul resimtit fata de continuarea extinderii UE. Campania taberei opozantilor Constitutiei din Franta s-a centrat pe teama ca standardul de viata din Occident ar fi subminat de competitia din tarile est-europene (competitie faimos expusa prin imaginea “instalatorului polonez”, sintagma de mare notorietate deja). Olandezii care s-au opus Constitutiei au capitalizat teama ca aderarea Turciei ar echivala cu intrarea mai multor musulmani in Olanda. Politicienii din ambele tari sunt acum extrem de ingrijorati sa ia masuri mai liberale in conditiile in care electoratul european a ajuns atat de volatil. Iar unii lideri politici, asemeni concetatenilor lor, si-au pierdut entuziasmul fata de extindere. Angela Merkel, liderul opozitiei crestin-democrate din Germania, cu mari sanse sa castige alegerile anticipate din septembrie in fata actualului cancelar, Gerhard Schroeder, doreste ca intre Turcia si UE sa se stabileasca un “parteneriat strategic” si nicidecum aceasta sa fie inclusa cu drepturi depline in UE. La fel crede si ministrul francez de interne, Nicolas Sarkozy, si el cu sanse mari sa devina viitorul presedinte al Frantei, in 2007. Analiza lui Grant Charles Grant, din cadrul Centrului pentru Reforma Europeana (Londra), crede ca tari precum Franta au tolerat extinderile anterioare ale UE in schimbul unei mai mari integrari politice. Dar acum, ca “integrarea s-a oprit, conducerea mai multor tari europene este posibil sa se opuna unor noi extinderi.” Iar Franta a creat deja un precedent, amendand Constitutia europeana pentru a se asigura ca orice alta extindere, dupa promisa includere a Romaniei si Bulgariei, nu va avea loc decat daca va fi aprobata prin referendum de electoratul francez. Austria a promis de asemenea electoratului sau ca va putea vota daca doreste sau nu ca Turcia sa adere la UE. Dat fiind starea de spirit din ambele tari amintite, este greu de crezut ca referendumurile pe tema Turciei vor fi un succes. Gustul nou descoperit de europeni pentru referendumuri si care “a ucis” deja Constitutia UE, s-ar putea sa faca acelasi lucru si cu procesul de extindere. In mod natural, oficialii de la Bruxelles, dar si cei din tarile candidate, nu vor sa accepte acest lucru. Dupa cum nota un inalt oficial european, negocierile cu Turcia si tarile balcanice ar putea dura un deceniu sau mai mult, astfel ca “pana in 2016 vom trai oricum intr-o alta lume: cine stie care va fi situatia politica din Franta atunci sau din restul Europei”, a mai declarat Grant. Exista motive intemeiate pentru pozitia diplomatilor europeni. Majoritatea dintre cei angajati in Balcani cred ca singura cale de a pastra pacea, democratia si a consolida liberalismul, slabind totodata pozitia nationalismului, este ca poarta UE sa fie pastrata deschisa. Dupa cum formula un oficial de la Bruxelles: “Balcanii de Vest atarna de un fir de ata oricum. Daca UE inchide usa, nationalistii vor ocupa tocmai acest gol lasat de plecarea UE”. Turcia, alarmant Situatia din Turcia este mai putin alarmanta, din moment ce aici statul este solid. Nimeni nu crede ca aceasta ar putea aluneca intr-un razboi civil daca negocierile de aderare la UE nu incep in octombrie 2005 asa cum i s-a promis. Insa sustinatorii aderarii Turciei inca cred ca mizele sunt mari: ancorarea lumii musulmane ferm in Europa prin singura democratie pro-occidentala majoritar musulmana. Problema este ca, desi aceste aspecte strategice rezoneaza cu pozitia diplomatilor, totusi este mult mai dificil de convins electoratul european nelinistit. Intr-un moment in care vest-europenii sunt tot mai ingrijorati in privinta securitatii, ideea extinderii frontierelor europene pana aproape de Irak si Iran, unde ar duce aderarea Turciei, suna pentru multi nebuneste. Si cand vest-europenii se tem tot mai mult sa nu-si piarda locul de munca, planul de a accepta cateva tari sarace in UE, unde forta de munca este extrem de ieftina, este de asemenea o idee greu de vandut. Opozantii extinderii s-ar putea sa se insele, dar nici irationali nu se poate spune ca sunt. Daca liderii politici europeni vor castiga si extinderea va continua, atunci va trebui sa fie mult mai convingatori decat pana acum. The Economist