Sfarsitul celei de-a XV-a editii a Festivalului International de Teatru Atelier

Cea de a XV-a editie a Festivalului International de Teatru Atelier a fost, dupa cum afirma specialistii in domeniu, cea mai reusita editie. Si asta nu pentru ca au participat invitati din Romania, Moldova, Singapore, Canada, Franta, Elvetia si Japonia, ci pentru ca festivalul a cuprins pe langa piese de teatru si ateliere coregrafice, lansari de carte, expozitii, colocvii, conferinte, work-shop-uri, intalniri cu publicul si spectacole in afara concursului. Timp de o saptamana, patru din cele noua muze inventate de greci au fost prezente in Baia Mare. Una dupa alta au urcat pe scena Thalia, Melpomene, Terpsichore si Euterpe. Ceea ce Radu Macrinici, inventatorul Atelierului, anunta inainte de inceperea festivalului ca pe un „soc cultural” pentru Baia Mare s-a produs. Unora le-a placut mai mult, altora mai putin, dar asta e chiar bine. Unanimitatea e paguboasa de felul ei si, de regula, oricand s-a produs, a avut urmari nefaste. Sigur e ca Atelierul si-a atins scopul: acela de a arunca o punte intre postmodernitate si traditiile teatrului prin spectacole originale. A fost, asa cum si-a dorit fondatorul festivalului, „o manifestare teatrala neconventionala cu caracter exploratoriu, care isi propune sa semnaleze, prin intermediul spectacolelor invitate, cele mai noi tendinte in dramaturgia, regia, scenografia, coregrafia si arta actorului secolului XX.” Daca as afirma ca am inteles tot ce s-a petrecut pe scena si in jurul scenei in saptamana trecuta, m-ar bate cineva in a carui existenta nu prea cred. Dar acesta e un aspect care prezinta importanta, eventual, pentru mine. Important este ca am vazut spectacole reusite, spectacole care m-au impresionat. S-ar putea ca altii sa aiba o alta parere, dar m-am prea obisnuit sa vad lumea prin ochii mei si s-o judec asa cum cred eu de cuviinta. Stiu, am auzit candva de egocentrism… Saptamana trecuta am aplaudat cu sinceritate si cu un elan de care nu credeam sa mai pot da dovada si asta nu pentru ca m-am transformat in ultima vreme intr-un puturos cu o anumita notorietate, ci pentru ca sunt foarte putine lucruri sau evenimente in existenta asta care sa mai poata declansa resortul ce face ca palmele sa se loveasca una de alta. Pentru mine, ca simplu spectator, aplauzele mele au insemnat enorm. Asta inseamna ca s-a miscat ceva si m-a miscat. E un motiv suficient pentru ca sa multumesc Atelierului si sa-l astept sa revina. Premiile celei de-a XV-a editii Juriul editiei din 2007 a Festivalului International de Teatru ATELIER a acordat: Marele Premiu -„Istoria comica a doctorului Faust”, regizor Victor Ioan Frunza. Premiul pentru cel mai bun regizor - a Mihai Fusu, pentru regia spectacolului „Povesti de familie”. Premiul pentru cel mai bun actor (ex-aequo) - George Costin si Richard Balint. Premiul pentru cea mai buna actrita (ex-aequo) - Snejanei Puica si Elenei Purea. Premiul pentru cea mai buna scenografie - Adriana Grand pentru scenografia spectacolelor “Scaunele”. Premiul special al juriului a fost acordat spectacolului “Ubu cocotat pe masa” - Théatre de la PIRE ESPECE din Québec (Canada). Atelierul este unicat, nu suporta comparatii „Atelierul are o fizionomie unicat. Ce este interesant – si din pacate lucrul acesta nu s-a remarcat – e faptul ca dupa conceptul Festivalului Atelier au inceput si alte festivaluri sa-si diversifice formula de constructie. N-au declarat-o intotdeauna. Cel mai adesea, festivalurile sunt selectii de spectacole concentrate de genericul „teatru contemporan” si aici putea incapea tot ce se poate imagina. Atelierul, prin chiar definitia lui, nu doreste lucrul acesta. Doreste sa puna publicul in contact cu formule interesante, noi. Aici sunt spectacole pe care alti spectatori din Romania nu au privilegiul sa le vada. Ori acesta e un lucru extraordinar, e un lucru foarte important. Festivalul Atelier si-a capatat o fizionomie aparte. Numai acolo pot fi vazute anumite lucruri. Pot intalni anumiti creatori, pot vedea cum se produce relatia cu publicul, care nu e neaparat un public cosmopolit, unul care sa fi vazut spectacole in te miri ce tari ale lumii si atunci aceasta este o sansa. Din punctul acesta de vedere, el este unicat, nu suporta comparatii.” – Marian Popescu, presedintele juriului. Traditie si modernitate „Am incercat sa imbin traditia cu modernitatea in acest festival. Incerc sa misc festivalul si in judet. Anul acesta am avut un spectacol la Sapanta, dupa cum anul trecut am avut un spectacol la Sighet. Mi-ar placea foarte mult sa pot sa misc festivalul in intreg Maramuresul. S-ar bucura si sighetenii, si borsenii, si cei din Targu Lapus. Sigur ca e greu, dar cu o strategie bine articulata eu cred ca se poate. Cata vreme festivalul va fi finantat la un nivel decent, si anul acesta a fost finantat la un nivel decent, Atelierul va ramane aici, in Baia Mare. Daca nu va mai exista o finantare decenta din partea Consiliului Local si a Consiliului Judetean, sigur ca festivalul se va muta in alt loc, dar eu n-as vrea lucrul acesta. Cred ca as face o greseala daca l-as muta de aici”. – Radu Macricini, directorul Festivalului International de Teatru Atelier. Festivalul s-a impus si are drumul sau „Editia din acest an a Festivalului Atelier a fost, dupa parerea mea, mult mai buna decat cea de anul trecut. A fost mai substantiala si la nivelul selectiei si la nivelul partii teoretice. A avut si un colocviu Alfred Jarry, a avut conferinte, doua work-shop-uri pe teme teoretice, deci a avut o consistenta mult mai mare. Si afluenta de public mi s-a parut mai mare in acest an, ceea ce inseamna ca festivalul s-a impus si are drumul sau. De fapt, este unul dintre cele mai vechi festivaluri. Mi-a placut foarte mult spectacolul de la Chisinau cu Povesti de familie, spectacol pe care-l mai vazusem o data si care este exceptional, si mi-a placut spectacolul trupei canadiene, Ubu cocotat pe masa. Acestea au fost preferatele mele.” – Victor Ioan Frunza, director de scena. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro