Sfarma-piatra de Surdesti

Pe vremuri, în satul Surdesti (comuna Sisesti) era închegata o adevarata comunitate de pietrari. Oamenii lucrasera pe vremuri la mina si erau obisnuiti cu munca grea si „migaloasa” pe care o presupune cioplirea pietrei. Încet însa, acest mestesug traditional se stinge, iar ultimii pietrari din zona deapana cu nostalgie vremurile lor „de glorie”. De sub clopul de paie cu panglica neagra, abia i se zareste fata arsa de soare si „brazdata” de urmele vârstei. Desi are 75 de ani, e înca sprinten si în putere. A pierdut numarul zecilor de ani în care a muncit la cariera din Cavnic. E obisnuit cu munca grea si mâinile sale demonstreaza asta. În timp ce îsi freaca palmele uscate, povesteste ca n-a stat niciodata de pomana. Pe lânga treburile gospodaresti, Gavril Muresan a facut palarii de paie, fântâni etc. Dar, cel mai drag i-a fost sa ciopleasca piatra. A învatat pe vremea când era „fecior holtei” (tânar neînsurat, n.red) si practica acest mestesug si astazi. De fapt, e unul dintre cei mai batrâni pietrari din Surdesti (comuna Sisesti). Pietrele de moara Pe vremuri, „arta” slefuirii pietrei se facea manual. Eventual, pentru pietrele de mari dimensiuni, mesterii apelau la cai sau bivoli. În rest, cioplirea, sfarmarea, totul se facea din dalta sau baros. Desi meticuloasa si grea, aceasta meserie le dadea o satisfactie deosebita pietrarilor: „operele” lor tin mai mult decât o viata de om. Ca sa ne convinga, Muresan îsi enumera „palmaresul”: „boci” pentru fundatii, pietre de drum sau moara, cruci, toate sunt neatinse de vreme. De-a lungul timpului, mesterul a prins secretele pietrei, si o „vâneaza” oriunde: la râu, la cariera, în curte. Stie ce fel de piatra e buna pentru o anumita lucrare si stie unde o poate gasi. Pe vremuri, în zona erau trei mori pe apa, asa ca pietrarii aveau comenzi. Una dintre pietrele de moara a fost „opera” lui Muresan. De fapt, „lucrarile” sale au ajuns si în alte judete: „La Carei, am dus o piatra lata de 1,20 metri. Piatra de moara trebuie sa fie rotunjita pentru a fi buna. Si nu e buna orice fel de piatra. Pentru malai (porumb, n. red) trebuie piatra tare, iar pentru seminte de floarea soarelui, piatra mai moale”. Ultimii pietrari se duc Pe o piatra de moara, Muresan lucreaza vreo trei zile. Batrânul face si monumente funerare, dar nu s-a îmbogatit din asta: „am facut pentru cineva o cruce, dar n-a venit dupa ea”. Mesterul a prelucrat piatra din fundatiile multor case din zona, „bocii” de piatra, cum îi numeste Muresan sunt extrem de durabili. Daca tot lucreaza cu piatra, mesterul s-a gândit sa faca si fântâni. Dar si acestea, „captusite” cu piatra. Exista si argument: „prin piatra, mai circula apa, prin ciment, nu. Si daca nu circula, nu e proaspata si rece”. Pe vremuri, Muresan era si palarier, dar acum nu mai practica acest mestesug. Din cauza vârstei, probabil în curând va renunta si la „modelarea pietrei”, la fel ca si ceilalti pietrari din Surdesti: „erau multi pietrari aici, acum au ramas putini. Mai sunt eu si câtiva batrâni. Tinerii nu vor sa învete, si ei, oricum n-ar mai lucra manual, ca noi. Acuma n-ar mai scoate nimeni piatra cu mâna sau cu caii si nici n-ar ciopli-o cu dalta. Exista aparatura moderna, si e mai usor”. Încet însa, ultimii pietrari traditionali îsi pierd si clientii. Lumea n-are nevoie de pietre de moara sau monumente funerare sculptate manual. Înainte de a pleca, Muresan ne mai prezinta o lucrare de-a sa. La coltul casei, se odihneste o piatra, numai buna de montat la o moara pe apa. Deocamdata, n-are clienti pentru ea, dar a realizat-o din dorinta de a nu renunta la acest mestesug. Poate în câtiva ani, piatra lui Muresan si lucrarile altor pietrari din zona vor ajunge la muzeu… Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro