Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – model pentru tinerii din toate timpurile

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este ocrotitorul vestitului oraș Tesalonic. El se bucură de o mare cinstire în toată Biserica creștină, dar în special în orașul său natal din Grecia, unde a fost guvernator. Aici a fost şi este considerat ca un al doilea Sfânt Pavel (primul încreştinător al oraşului), atât pentru viața lui sfântă şi martirică, cât şi pentru predica sa puternică, prin care a convertit mulţime de păgâni la credința creștină.

S-a născut şi a trăit în vremea împăraților Diocleţian şi Maximian Galeriu (283-311) şi a fost fiul guvernatorului vechii cetăți a Tesalonicului. S-a zămislit şi a fost născut în urma multor rugăciuni, făcute de către părinții săi. Îndată după naștere, a fost botezat de către ei în taină, de frica cruntelor persecuții îndreptate pe atunci împotriva creștinilor, într-o cameră ascunsă din palatul lor. Părinții săi, creștini tăinuiți, aveau două icoane mari, una cu Mântuitorul Hristos şi alta cu Sfânta Sa Maică. Acolo l-au învățat pe pruncul Dimitrie să se închine Sfintei Treimi, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca Dumnezeu Întrupat, precum şi celelalte taine ale dreptei credințe, dar mai ales deprinderea milosteniei către cei săraci şi rugăciunea fierbinte.

Așadar, din fragedă pruncie, Dimitrie a cunoscut adevărurile credinței din gura părinților săi, însă a început a lucra asupra lui și harul lui Dumnezeu. Creatorul îl dăruise pe acest tânăr cu multe daruri şi calități atât fizice şi intelectuale, cât şi spirituale, iar părinții săi, ca unui fiu de voievod ce era, s-au îngrijit să-i dăruiască o educație aleasă. Viața unui prinț moștenitor sau cea a unui fiu de voievod nu este o viață ca aceea a copiilor de rând. El este deprins din fragedă copilărie cu învățătura de carte, cu știința armelor, cu iscusința şi lupta militară, cu vitejia şi arta de a conduce.

Dar, mai mult ca orice, în lumea veche, pentru ca un viitor conducător să fie iubit şi cinstit de popor, el trebuia să fie model de moralitate, de cinste şi onestitate, de curaj și bunătate. Să fie viteaz şi înfricoșător pentru dușmani și pentru cei nelegiuiți, dar blând, bun şi milostiv cu supușii săi. Sfântul Dimitrie, din adolescență, a excelat în toate aceste virtuți. Era un tânăr militar cu o desăvârșită constituție fizică şi cu o minte luminată, cult şi inteligent: „o minte sănătoasă într-un corp frumos”, după deviza anticilor, într-o desăvârșită armonie. Instruit, cultivat, în arte şi filosofie, dar mai ales un bun cunoscător al Sfintei Scripturi, al Evangheliei şi al Tradiției creștine, credința sa neclintită, evlavia sa, iubirea jertfelnică, milostenia şi rugăciunea stăruitoare formau aleasa lui viață duhovnicească. Era o încântare să vezi un tânăr militar, atlet, de o atrăgătoare frumusețe fizică, trăind în feciorie (lucru aproape neobișnuit în lumea păgână), păstrând desăvârșita curăție a trupului şi a cugetului. El, mai înainte de curajul său apostolic şi mucenicesc, a fost şi va rămâne un model de viață frumoasă, curată şi cinstită, pentru tinerii creștini şi necreștini din toate timpurile.

Înainte de a fi un model de curaj mucenicesc şi mărturisitor, el este un model al martiriului vieții curate şi sfinte. Pentru un tânăr ofițer, bogat, cult şi inteligent precum era Sfântul Dimitrie, virtutea păstrării castității, într-o lume în care desfrâul era ridicat la rang de cult, rămâne uluitoare şi zguduitoare pentru tinerii necreştini din toate timpurile. Biruința absolută asupra dorințelor şi slăbiciunilor trupului aduce cu sine o nemaipomenită forţă de spirit, o mare putere duhovnicească şi o exemplară îndrăzneală mărturisitoare a Adevărului. De aceea curajul său, îndrăzneala cu care l-a înfruntat pe împăratul Maximian şi mărturisirea hotărâtă a adevărului evanghelic, iar mai apoi suportarea cu seninătate a torturilor şi a morţii martirice nici nu sunt de mirare.

Istoria ne dovedește că pentru creștinii curați moartea şi suferința nu prezintă o problemă. Pentru creștinii despătimiţi, înduhovniciţi, mucenicia era şi este o bucurie, o împlinire, o încununare. Aceasta este şi dubla mucenicie, şi dubla biruință a tânărului guvernator de odinioară: mai întâi în duh, mucenicia albă a vieții curate şi sfinte, iar apoi mucenicia sângelui, a suferinței pline de seninătate, de răbdare şi de nădejde, a torturilor la care a fost supus şi a morții prin străpungerea cu sulițe.

Sfântul Dimitrie este unul dintre cei mai mari sfinți ai creștinătății din toate timpurile şi se bucură de o cinstire şi recunoaștere unanimă. Cu rugăciunea sa ne poate ocroti, iar cu puterea şi exemplul său ne poate face îndrăzneți şi neșovăitori în luptele duhovnicești şi în mărturisirea lui Hristos şi a Evangheliei Sale.