Sfântul Închisorilor, martirizat de frica unor marionete politice

Memoria uneia dintre cele mai luminoase figuri ale închisorilor comuniste, Valeriu Gafencu, este călcată în picioare de o mână de aleşi care se tem mai rău de partid decât de Dumnezeu şi de istorie. După ce, în urmă cu o lună, Consiliul Local Târgu Ocna a decis ca Sfântul Închisorilor să-şi păstreze titlul de cetăţean de onoare, săptămâna trecută acelaşi consiliu a votat retragerea titlului I Proiectul de hotărâre a fost introdus în şedinţă mişeleşte, chiar înainte de dezbatere. Aleşii locali din Târgu Ocna recunosc că au cedat din cauza presiunilor politice, pentru că altfel îşi pierdeau funcţia. 

Guvernul a dovedit că se crede deasupra lui Dumnezeu şi a oamenilor! Printr-un act de o mişelie şi o laşitate grosolană, săptămâna trecută, Consiliul Local Târgu Ocna i-a retras titlul de cetăţean de onoare lui Valeriu Gafencu. “Cetăţeanul de onoare al Neamului” este dezonorat de o mână de aleşi laşi şi oportunişti, care sacrifică istoria de dragul unui amărât de fotoliu de consilier local. Acelaşi Consiliu Local, în urmă cu nicio lună, a decis menţinerea titlului. Ce s-a schimbat între timp? Au crescut presiunile politice. Aleşii recunosc că dacă nu votau cum li s-a cerut, şi-ar fi pierdut funcţia. Altfel spus, onoarea, dragostea de Dumnezeu şi de Neam a devenit, oficial, incompatibilă cu statutul de consilier local. Tocmai în timp ce românii îl conduceau pe ultimul drum pe Duhovnicul Neamului, părintele Justin Pârvu, la Târgu Ocna se ţesea o acţiune mişelească, menită să “martirizeze” un simbol, un erou şi un sfânt al acestui Neam: Valeriu Gafencu.

Vinerea trecută, pe 21 iunie 2013, consilierii locali din Târgu Ocna au votat pentru retragerea titlului de cetăţean de onoare al lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor, cum l-a numit marele creştin şi călugăr Nicolae Steinhardt. După ce, cu nici o lună în urmă au votat împotrivă, de această dată, cu o singură excepţie, toţi cei 17 consilieri au votat pentru retragerea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna, acordat post-mortem lui Gafencu. Nu a existat nicio abţinere. Şi nici măcar un comentariu prin care Gafencu să fie apărat. Ca să nu existe susţinători, la fel ca şi la şedinţa trecută, proiectul a fost trecut pe ordinea de zi abia la începutul şedintei, şi e ţinut în continuare la secret, până la ora închiderii ediţiei nu apare deloc pe site-ul Primăriei Târgu Ocna, mai mult, ca o ironie, ultimul proiect de hotărâre publicat vizează menţinerea titlului de cetăţean de onoare pentru Gafencu.

Cum s-a ajuns aici? Prin perseverenţă, pe de o parte, şi laşitate, pe de altă parte. Printr-o adresă din 8.11.2012, Institutul pentru Studiul Holocaustului în România “Elie Wiesel” punea în vedere primăriei Târgu Ocna faptul că Valeriu Gafencu ar fi fost condamnat în 1941 pentru “activitate într-o organizaţie fascistă”, fapt apreciat de conducerea acestui institut ca fiind un act incompatibil cu normele democratice şi etice, cerând consiliului local să retragă calitatea de cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna acestui sfânt al închisorilor comuniste.

Recent, printr-o hotărâre a Guvernului Ponta, INSHR-EW a fost trecut din subordinea Ministerului Culturii direct în subordinea Guvernului, toate documentele oficiale ale acestui institut purtând de acum antet guvernamental. De asemenea, în vara lui 2012, o altă hotărâre de guvern a conferit INSHR-EW atribuţia legală de a propune parlamentului legi sau modificări ale legislaţiei existente.

La finele lunii mai, Consiliului Local Târgu Ocna a supus la vot proiectul de retragere a titlului de cetăţean de onoare al oraşului acordat lui Valeriu Gafencu. Dezbaterea a fost însoţită de proteste şi mitinguri de susţinere, iar după mai multe pledoarii pro şi contra, s-a supus la vot, fiind nevoie de 10 voturi pentru a i se retrage titlul. Rezultatul votului a fost următorul: 8 voturi pentru retragerea titlului, 6 contra şi 3 abţineri, astfel că Valeriu Gafencu rămânea cu titlul de Cetăţean de Onoare.

Între timp însă, Iustin Pârvu, cel mai mare apărător al lui Gafencu, a plecat la Domnul. Înmormântarea lui a adunat la Petru Vodă zeci de mii de credincioşi. În acelaşi timp, sub ochii vigilenţi ai liderilor de partid, aleşii din Târgu Ocna votau de această dată retragerea titlului. N-are importanţă că s-au încălcat toate normele legale, procedurale şi morale. Nu   s-a respectat legea privind transparenţa decizională, nu a fost publicat proiectul de hotărâre. Ba mai mult, n-are nicio logică să reintroduce o hotărâre în Consiliul Local după ce plenul s-a pronunţat împotriva ei. În afară, desigur, de perseverenţa diabolică de a continua, cu orice mijloace, pentru a-şi atinge scopul. Altfel spus, Guvernul Ponta trebuia să plătească o poliţă de încredere Institutului. Iar pentru acest lucru şi-a presat aleşii să voteze nu aşa cum le cere conştiinţa, ci cum dictează partidul. După mai bine de şase decenii de la instalarea comunismului, Guvernul Ponta a reuşit să pună în practică un mecanism care funcţionează după regulile regimului roşu, mizând pe frică şi laşitate. Frica aleşilor de a fi excluşi din partid şi de a-şi pierde posturile. Pentru noi e doar începutul. Începutul unei epoci în care ne vindem, oficial şi mişeleşte, trecutul, istoria, Neamul şi credinţa, pentru doi galbeni şi un amărât de fotoliu.

De ce se tem mai mult consilierii de partid decât de Dumnezeu şi de oameni?

Oricum, măsura este extrem de gravă şi reprezintă un precedent periculos. Nu pentru că Institutul Elie Wiesel a cerut un lucru nedrept împotriva unui om care şi-a dat viaţa pentru a salva un evreu. Ci pentru că a făcut acest lucru sub umbrela Statului Român, cu girul său şi cu “armele sale”. Singuri am cedat încă o dată fără luptă o părticică din identitatea şi istoria acestui Neam. Şi, în timp ce un şef de institute are rang guvernamental, o mână de aleşi laşi au în continuare fotoliile de consilieri locali, un erou, un Sfânt al temniţelor nu are dreptul nici măcar la un titlu onorific. De cetăţean de onoare! 

„Vă spun sincer că în sufletul meu nu sunt împăcat cu ce s-a întâmplat”

„La ultima şedinţă, subiectul cu Gafencu s-a repus pe ordinea de zi. Pe ordinea de zi se pun numai la iniţiativa primarului. A fost ceva urgent, cam cu o zi înainte s-a ştiut că va fi pe ordinea de zi. Şi asta a fost, s-a votat secret şi s-a votat cu majoritate să se retragă titlul. Ca legalitate, este legală procedura care s-a făcut. Încă nu a fost atacată hotărârea în Contencios, dar mai sunt la dispoziţie 12 zile parcă. Nu neapărat că a venit directivă pe linie politică, amănuntele astea nu le ştiu. Eu sunt viceprimar şi consilier. Am luat cunoştinţă de solicitare şi s-a votat în felul acesta, mai mult de atât, nu am ce să vă zic. Dumneavoastră, ca ziarist, aţi putea investiga mai mult, aveţi mai mari posibilităţi decât noi. Nu s-a făcut şedinţă cu noi înainte de întâlnirea de Consiliu. Toţi am votat împotrivă, cu o singură excepţie. Chiar şi cei care au iniţiat decernarea titlului de cetăţean de onoare au votat acum împotrivă.

Ce câştigă Primăria, ce promisiuni am obţinut? Nu neapărat promisiuni. Niciun fel de promisiune pentru că nici proiecte de finanţare nu avem deocamdată. E uşor să spuneţi că ne-am „vândut aşa uşor”, dar noi, consilierii, avem vot imperativ. E foarte dureros. Când s-a făcut legea asta că poţi fi dat afară din Consiliu în modul acesta, nu s-au gândit că voinţa consilierului va fi zdrobită. Unii m-au întrebat „dacă votai altfel, ce se întâmpla? Doar pierdeai funcţia de consilier”. E adevărat, dar venea altul, iar condiţia asta era să voteze aşa. Iar rezultatul era la fel. Nu au mai fost dezbateri că s-a considerat că s-a ştiut de data trecută. Dacă am mai avut proiecte care să se tot voteze până ies cum vor unii sau alţii? Nu. Proiectul acesta a fost discutat că, atunci când i s-a dat titlul de cetăţean de onoare, i s-a dat ilegal, în sensul că trebuia tot două treimi din voturi, iar atunci s-a votat cu jumătate plus unu. Ăsta a fost motivul principal. Pe asta s-au bazat ei.

Partea legală cam asta e. Discuţiile că a fost legionar şi una şi alta au fost discuţii colaterale. Când s-a dat titlul de cetăţean de onoare, s-a votat cu jumătate plus unu, ceea ce contravenea legii şi fără vot secret, ceea ce iar contravenea legii, că voturile referitoare la persoane sunt voturi secrete. Nici cei care sunt de partea cealaltă a baricadei nu pun problema cum trebuie, în sensul că ei amestecă partea religioasă cu partea administrativă. Şi pot fi contracaraţi foarte uşor în sensul că nimeni nu contestă calităţile lui de sfânt al Bisericii, pe partea religioasă. Pe de altă parte, nici Biserica Ortodoxă nu a discutat tranşant problema lui Gafencu, la modul să ne trimită ceva scris prin care să ne spună că îl considerăm şi vrem să îl declarăm sfânt. Dar şi ei se tem. Vreau să vă spun că am primit adresă din Republica Moldova, şi Biserica Ortodoxă Moldovenească, care este în subordinea ruşilor, vor să-l sanctifice pe Gafencu, şi şi-l însuşesc. Deci nu înţeleg. Moldovenii au şi venit la noi şi i-am dus la „mormântul” lui Gafencu.

Poate pare ciudat, dar vă spun sincer că în sufletul meu nu sunt împăcat cu ce s-a întâmplat, oricum nu mă credeţi şi nu are importanţă. Nu îl ajută pe Gafencu acest titlu, dar e o chestie ce ţine de oamenii valoroşi şi asta e, nu putem să apreciem...”

 

David Maricel, viceprimar Târgu Ocna, declaraţie pentru GAZETA de Maramureş

Cităm din mărturia lui Ion Popescu, cel care i-a fost coleg de puşcărie lui Valeriu Gafencu: „un deţinut al lagărului Tg. Ocna, Victor Leonida Stratan, care-l iubea şi-l admira pe Valeriu Gafencu, a obţinut, printr-o intervenţie specială de la familie, un pachet cu streptomicină. Deoarece starea lui era ceva mai bună, a venit cu medicamentele la Valeriu, fericit că îi poate salva viaţa. Acesta le-a primit, dar a doua zi l-a înştiinţat pe Stratan că a hotărât să le dăruiască pastorului Wurmbrand, spunând că salvarea lui ar însemna mult pentru dezvoltarea creştinătăţii, fiind o personalitate recunoscută, cu relaţii internaţionale şi o mare putere de influenţă. Deşi Stratan s-a supărat, medicamentele au fost folosite de pastorul Wurmbrand, a cărui viaţă a fost astfel salvată prin devotamentul şi jertfa de sine a studentului Valeriu Gafencu“