Sfantul Andrei, Santandrei, Luparia

Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro Sarbatoarea Sfantului Andrei este trecuta in calendarele bisericesti ortodoxe cu cruce rosie (din 1994, in urma unei hotarari a Sfantului Sinod al BOR), ca o adevarata sarbatoare a crestinismului romanesc. Ea premerge zilei de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, realizand o unitate intre o sarbatoare spirituala si o sarbatoare laica a romanilor de pretutindeni. Sfantul Andrei s-a nascut in Betsaida, un mic oras situat pe malul lacului Ghenizaret. A fost fiul lui Iona din Galileea si fratele lui Simon Petru, primul dintre ucenicii lui Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. El a fost cel care l-a atras la noua credinta pe Petru, drept care i se spune Apostolul, cel dintai chemat al Domnului. Sfantul Andrei l-a urmat pe Isus pe drumurile Tarii Sfinte si a fost martor la minunile savarsite de acesta. A fost martor la Patimile lui Hristos si, dupa Inaltare si Cincizecime, i-a fost sortit sa propovaduiasca crestinismul in Bithinia, Bizantia, Tracia, Macedonia si toate tinuturile din jurul Marii Negre. Dupa ce si-a incheiat misiunea, s-a intors in Bizantia. Traditia bisericeasca sustine ca Sfantul Andrei a avut un sfarsit de martir fiind rastignit la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus mai tarziu „Crucea Sfantului Andrei¬. Anul mortii sale nu este cunoscut cu siguranta. Este posibil ca martirajul sau sa se fi petrecut intre anii 64-67, in timpul persecutiilor declansate de Nero impotriva crestinilor sau, dupa alta ipoteza, pe la sfarsitul veacului apostolic. Crestinarea romanilor s-a realizat pe cale apostolica, iar aceasta misiune i-a revenit Sfantului Andrei. Asa se explica faptul ca Sfantul Andrei este unul dintre cei mai populari sfinti ai romanilor si ca numele lui este viu nu doar in rugaciunile, ci si in folclorul romanesc. Este pomenit in numeroase colinde, legende si obiceiuri, in special in Dobrogea si Basarabia, zone in care a crestinat numerosi locuitori, a hirotonit preoti si a botezat numerosi locuitori. Asa se explica faptul ca cea mai veche episcopie atestata documentar pe teritoriul Romaniei este cea de la Tomis. Sfantul Andrei a inceput sa fie praznuit de biserica pe la inceputul secolului al II-lea, in ziua de 30 noiembrie. Este considerat patron al Romaniei, Scotiei, Spaniei, Siciliei, Greciei si Rusiei. De asemenea, mai multe orase il revendica drept patron² Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Bruges si Patras. In traditia populara, Noaptea Sfantului Andrei este cea in care duhurile malefice – in special strigoii, moroii si pricolicii – primesc puteri mai mari decat in timpul anului si se intorc printre oameni ca sa le faca rau. Este un fel de rasturnare a sarbatorii Rusaliilor (cand plantele de leac isi maresc puterea), o noapte potrivita pentru vraji si farmece, fetele superstitioase considerand ca acum au sansa sa isi cunoasca viitorul sot. Tot acum este si momentul sa se ia masuri de precautie pentru a preintampina raul provocat de duhurile necurate care vin pentru a-i speria pe cei vii. In noaptea de „Santandrei¬, oamenii evita sa iasa pe ulitele satelor, iar baietii si fetele se strang si „pazesc usturoiul¬. Se mai crede ca in aceasta noapte „strigoii vii¬, in special femeile batrane, se ung cu untura pe talpi si ies prin horn, pentru a se lupta cu strigoii morti. Oamenii ii recunosc a doua zi, dupa urmele si zgarieturile de pe fata. Conform unor ritualuri stravechi, de ziua Sfantului Andrei este celebrat Anul Nou al dacilor, motiv pentru care aceasta zi mai este numita si „Ziua Lupului¬. In unele zone ale tarii sarbatoarea se numeste chiar „Luparia¬. Istoria moastelor Sfantului Andrei Dupa numeroase stramutari, moastele Sfantului Andrei odihnesc in catedrala Amalfi din Italia. In urma unei hotarari a Vaticanului, capul Sfantului Andrei a fost trimis Bisericii Ortodoxe a Greciei, care l-a asezat in biserica din orasul Patras. Moastele sale au fost duse de Constantin cel Mare la Constantinopol si asezate in Biserica Apostolilor. In anul 850, imparatul bizantin Vasile I Macedoneanul a cedat rugamintilor locuitorilor din Patras si le-a inapoiat capul. In timpul cruciadelor, relicvele au ajuns la Amalfi, in apropiere de Napoli, fiind pastrate in domul San Andrea. In 1462, din cauza amenintarii turcilor, moastele au fost duse la Roma. Tot in secolul al XV-lea, papa Pius al II-lea a mutat relicvele Sfantului Andrei in catedrala Sfantului Petru de la Roma.