Sfânta arsã pe rug

21 februarie 1431 – începutul procesului Ioanei d’Arc, Fecioara din Orléans. Celebratã în lumea catolicã pe 30 martie, Ioana d’Arc, patroana Franþei, s-a nãscut la Doremy, un mic sat din Lorena, pe 6 ianuarie 1412, în timpul Rãzboiului de o sutã de ani dintre Franþa ºi Anglia. Viaþa sa, pusã sub semnul supranaturalului, a însemnat pentru Franþa o serie de succese extraordinare, politice ºi militare. Aceste succese au fost ºi cauzele pentru care Ioana d’Arc a fost acuzatã de vrãjitorie ºi condamnatã la ardere pe rug. În prima jumãtate a secolului al XV-lea, Rãzboiul de o sutã de ani divizase Franþa în douã tabere: burgunzii (fideli regelui Angliei, Henry al VI-lea) ºi armagnacii (susþinãtorii Delfinului Franþei, Carol). Devastat de rãzboi, regatul Franþei trecea printr-o stare de totalã anarhie. Delfinului Franþei, viitorul Carol al VII-lea, fiul lui Carol al VI-lea ºi al Isabelei de Bavaria, îi rãmãseserã doar mica sa curte de la Bourges ºi Parlamentul din Poitiers. Se pãrea cã doar o minune îi mai putea salva pe francezi. Fiica lui Dumnezeu Fiicã a fermierului Jacques Darc ºi a lui Isabelle de Vouthon, Ioana a fost crescutã ca orice fatã din timpul ºi mediul sãu. Însã, spre deosebire de ceilalþi copii, Ioana renunþa la joacã preferând sã se retragã “pentru a vorbi cu Dumnezeu”. La vârsta de 13 ani, Ioana a avut prima datã revelaþii. “Aveam 13 ani când am auzit vocea Domnului, care m-a ajutat ºi care m-a îndrumat. Când am auzit prima datã aceastã Voce, am fost foarte speriatã… Foarte des, Vocea era însoþitã de luminã”, spunea Ioana, dupã câþiva ani. A urmat prima viziune în care i-a apãrut Arhanghelul Mihail, înconjurat de îngerii Raiului, dupã care i-au apãrut în vis sfintele Catherina ºi Margareta. Din aceste viziuni a aflat cã misiunea sa divinã era aceea de a elibera oraºul Orléans de sub asediul englezilor ºi de a-l ajuta pe Delfin sã redobândeascã tronul Franþei. Pentru aceasta, a fost trimisã de vocile pe care le auzea la Robert de Baudrincourt, cãpitanul oraºului Vaucouleurs, care urma sã-i furnizeze o escortã. În aceeaºi perioadã, tatãl ei a visat-o plecând însoþitã de soldaþi. Ca urmare a acestor revelaþii, pentru a se dedica în întregime sarcinii divine, Ioana a fãcut un jurãmânt de castitate, pentru a rãmâne fecioarã “atât cât îl va mulþumi pe Dumnezeu”. Din acel moment a început sã se recomande “Fecioara”, susþinând cã vocile pe care le aude îi spun în acelaºi fel: “Fecioara, fiica lui Dumnezeu”. Profeþia La vremea aceea, se vorbea de o profeþie a lui Merlin, veche de peste 800 de ani, care prevestise cã Franþa va fi pierdutã de o femeie ºi va fi recâºtigatã tot de o femeie. Corespunzãtor cu aceastã profeþie, Franþa fusese pierdutã de o femeie, regina Isabela de Bavaria, care a ajuns la o înþelegere cu regele Angliei, Henry al V-lea, prin tratatul de la Troyes, din 1420. Potrivit acestuia, coroana Franþei îi fusese luatã Delfinului Carol, declarat bastard. Ioana, chiar dacã doar o adolescentã, a fost consideratã femeia care trebuia sã îndeplineascã profeþia ºi sã recâºtige Franþa. Orléans era singura cetate puternicã rãmasã în mâinile armagnacilor. Englezii începuserã asediul cetãþii în octombrie 1428. Dacã cetatea ar fi fost cuceritã, toate speranþele francezilor s-ar fi nãruit. Prima parte a misiunii Ioanei era de a scoate Orléans de sub asediu. Avea doar 17 ani, era de condiþie umilã, dar era convinsã cã este un instrument în mâinile lui Dumnezeu, motiv pentru care nu le-a spus pãrinþilor cã pleacã, pentru a nu face faþã eventualelor lor împotriviri. “Este bine sã ascult porunca Domnului. Dacã Dumnezeu ordonã, sã fi avut 100 de taþi ºi mame, sã fi fost fiicã de rege, aº fi plecat oricum”, afirma Fecioara. Împlinirea profeþiei Un unchi a dus-o la Vaucouleurs, la Robert de Baudricourt, comandantul garnizoanei oraºului, cãtre care fusese îndrumatã de revelaþii. Robert, convins de împlinirea profeþiei, i-a dat o escortã pentru a ajunge la Delfin, în oraºul Chinon. Depãºind încercuirea armatei anglo-burgunde, Ioana d’Arc a ajuns la Chinon, unde l-a întâlnit pe Delfin, viitorul rege Carol al VII-lea, convingându-l sã-i încredinþeze sarcina de a încerca o nouã ofensivã. “Nimeni în lumea asta, în afarã de mine, nu poate sã recâºtige regatul Franþei. Este necesar, sub orice modalitate, sã merg ºi sã fac asta deoarece Domnul meu doreºte ca eu sã o realizez. Am fost nãscutã sã fac asta… Vin din partea Regelui Paradisului pentru a ridica asediul oraºului Orléans ºi sã conduc regele la Reims pentru încoronarea ºi ungerea sa”, au fost afirmaþiile Ioanei, care n-au avut darul de a-l convinge în totalitate pe Delfin. Acesta a trimis-o la Poitiers, pentru a fi examinatã de un grup de medici. În urma examinãrii care a durat trei sãptãmâni, oamenii Bisericii au gãsit cã Ioana este o bunã creºtinã, cu intenþii pure, dându-ºi acordul ca Delfinul sã o foloseascã în scopurile sale. Delfinul i-a încredinþat o armatã de 10 - 12.000 de soldaþi. În urmãtoarele trei luni, Orléans a fost eliberat, o armatã englezã a fost zdrobitã la Patay, a fost capturat Troyes ºi, în final, Delfinul a fost încoronat sub numele de Carol al VII-lea în catedrala de la Reims, încãrcatã de istorie ºi semnificaþii, secole de-a rândul regii Franþei fiind consacraþi în aceastã catedralã. Împlinirea destinului Francezii au început s-o venereze, Ioana d’Arc devenind pentru ei Fecioara din Orléans. Cu toate cã a jurat sã nu ucidã nici un duºman, Ioana a cerut sã-i fie adusã o sabie aflatã în biserica Sfânta Catherina din Fierbois. Se zice cã sabia, gravatã cu cinci cruci, a fost descoperitã, în urma revelaþiilor sale, ascunsã în spatele altarului, în pãmânt. Împotrivindu-se deciziei curþii regale de a începe tratativele cu englezii în ciuda evoluþiei favorabile a rãzboiului, Ioana d’Arc a continuat lupta pentru eliberarea Franþei, chiar fãrã sprijinul regelui Carol al VII-lea, dar, la 27 mai 1430, a fost capturatã de burgunzi, în timp ce încerca sã ducã ajutoare locuitorilor asediaþi la Compiegne. Burgunzii au vândut-o englezilor pentru 10.000 de scuzi ºi a fost închisã în castelul normand din Rouen în aºteptarea procesului. A fost acuzatã de erezie ºi vrãjitorie de cãtre Cauchon (episcopul oraºului Rouen) ºi de contele de Bauvais, în încercarea de a-i distruge credibilitatea ºi reputaþia. Regele, care-i datora tronul, nu a fãcut nici un efort pentru a o elibera. Ioana d’Arc a fost întemniþatã opt luni înaintea începerii interogatoriilor, într-o închisoare laicã, legatã în lanþuri, situaþie pe care a acceptat-o cu seninãtate. “Vocile mi-au spus sã fiu resemnatã… aºa trebuie sã fie… mi-au spus totdeauna cã este necesar ca eu sã fiu luatã prizonierã”, susþinea Fecioara. Condamnarea În prima examinare publicã, din 21 februarie 1431, Ioana d’Arc a fost invitatã sã jure pe Biblie cã va spune tot adevãrul în legãturã cu tot ceea ce ºtie. A acceptat sã spunã totul, cu excepþia revelaþiilor sale. Hainele bãrbãteºti pe care le purta ºi nedivulgarea revelaþiilor sale au devenit principalele þinte pentru acuzatorii ei. La a doua examinare publicã, Ioana a explicat cã de la vârsta de 13 ani a avut primele revelaþii divine, sub forma unor voci însoþite de luminã. Dupã ce a auzit a treia oarã vocea, ºi-a dat seama cã este vocea unui înger. Au urmat alte voci: ale sfintelor Catherina, Margareta ºi a Arhanghelului Mihail. În faþa insistenþelor examinatorilor de a afla cât mai multe despre apariþiile din viziunile sale, Ioana a replicat: “Nu vã voi mai spune nimic din ceea ce nu-mi este permis sã vã spun, jurãmântul meu nu include asta; dar vã spun cã este o voce minunatã, dreaptã ºi de încredere.” Soarta Ioanei fusese însã hotãrâtã înaintea începerii procesului. La 30 mai 1431, în piaþa Târgului Vechi din Rouen, Ioana d’Arc a fost arsã pe rug. Ultimele ei cuvinte au fost: “Jesus, Jesus, Jesus”. Dupã execuþie, înspãimântat, Jean Tressart afirma: “Suntem toþi pierduþi, am dat focului o Sfântã.” Regele care a reabilitat-o Carol al VII-lea s-a împãcat în cele din urmã cu ducele Burgundiei, Filip cel Bun, punând capãt conflictului dintre armagnaci ºi burgunzi ºi a reuºit sã le ia englezilor, pânã în 1452, toate oraºele cucerite pe teritoriul francez, cu excepþia oraºului Calais. Regele Carol al VII-lea, care nu a încercat în nici un fel s-o ajute, a deschis o anchetã asupra procesului ºi asupra supliciului la care a fost supusã Ioana d’Arc, dar numai dupã cucerirea Rouenului, în 1450. Dezvãluind numeroase vicii de procedurã ale curþii ecleziastice, ancheta încheiatã în 1457 a permis reabilitarea Ioanei. Twain, despre Ioana d’Arc Despre Ioana d’Arc, Fecioara care nu ºtia sã scrie, scriitorul Mark Twain avea sã afirme: “A fost poate singura persoanã perfect altruistã. Nu a dorit nimic pentru sine. Dupã ce salvase regele sãu din prigoanã ºi l-a repus în drepturi, i s-au oferit recompense ºi onoruri mari. Ea a refuzat tot. Singura sa dorinþã a fost sã se întoarcã în locul de naºtere, sã meargã din nou cu oile, sã simtã îmbrãþiºarea mamei sale, pe care s-o ajute ºi s-o îngrijeascã. Ea era generalul unei armate victorioase, însoþitoare a prinþilor, idol al unei naþiuni victorioase.” Sfântã ºi eroinã naþionalã La sfârºitul secolului al XIX-lea, evul mediu a invadat piaþa publicã, ºcoala ºi cãminul familial francez, alimentând dorinþa de revanºã a unei naþiuni umilite de prusaci în rãzboiul din 1870-1871. Controversata imagine a Ioanei d’Arc a revenit în atenþia opiniei publice. Pentru cei de stânga, Ioana Darc – aceastã ortografiere a numelui ei valorificând originea popularã, care face din ea sora lui Jacques Bonhomme – rãmâne fiica poporului, întruchiparea vie a naþiunii, martirã a independenþei naþionale, fondatoarea unitãþii sale ºi, bineînþeles, victima simbolicã a Bisericii, supliciul ei reprezentând cea mai copleºitoare probã a imposturii acestei instituþii criminale ºi barbare. Dimpotrivã, catolicii au salutat în epopeea Ioanei d’Arc (marea Franþuzoaicã, marea Creºtinã, marea Sfântã, potrivit clericilor) mãrturia cea mai strãlucitoare a susþinerii neclintite pe care Providenþa divinã i-a acordat-o. Din aceastã perspectivã supranaturalã, catolicii i-au conferit Ioanei o dimensiune cvasi-hristologicã: aºa cum Iisus a murit pe cruce pentru a rãscumpãra pãcatele oamenilor, Ioana a fost arsã la Rouen pentru a rãscumpãra sacrilegiile ºi nelegiuirile lui Filip cel Frumos. Parlamentarul republican Joseph Fabre a cerut fãrã succes sã proclame ziua de 8 mai zi naþionalã (eliberarea oraºului Orléans). Pe de altã parte, Biserica a proclamat-o pe Ioana Venerabilã în 1894 ºi Preafericitã în 1909. Parlamentul francez a consacrat, în 1920, ziua de 8 mai în amintirea naþionalã a eroinei, în acelaºi an în care Vaticanul o aºeza pe altare. Ioan BOTIª