Sensibilitatea expresivă a liniei în pictura lui Szakács Imre

Din datele biografice care mi-au parvenit în traducere, spicuim câteva repere importante din biografia artistului. Pictorul Szakács Imre s-a născut la Budapesta în anul 1948, a studiat la Școala Secundară de Arte Plastice între anii 1963 – 1967 din Budapesta, iar între anii 1975 – 1978 a studiat la Academia de Artă din Hamburg, Germania. Este membru a mai multor asociații și uniuni de creație din Ungaria și din Europa, dintre care menționăm: Asociația Artiștilor din Lower Saxonia, Uniunea Națională a Artiștilor Plastici Maghiari, Președinte al Asociației Culturale „Colonia Veche de Artă” din Szentendre, Vicepre­ședinte al Uniunii Coloniilor de Artă Europene, membru al Fondului Plastic al Ungariei, membru al Atelierului grafic din Szentendre.

În semn de apreciere pentru întreaga activitate în slujba „cetății”, în anul 2013 i s-a conferit titlul de Cetățean de Onoare al orașului Szentendre, iar din 2015 este numit Referent de Relații Internaționale a Fundației „Ziua Națio­nală a Picturii Maghiare”.
Desfășoară o laborioasă activitate artis­tică și expozițională, începând din anul 1969, reprezentată de numeroasele expoziții deschise în orașe din Ungaria, precum și din Europa: Budapesta, Szentendre, Esztergom, Sopron, Szol­nok, Baia Mare (România), Hamburg (Germania), Havana (Cuba), Zagreb (Croația), Nicosia (Grecia) etc. În prezent locuiește și își desfășoară acti­vi­tatea de creație artistică, fiind men­ționat în grupul ce reprezintă, Vechea Colonie Artistică din Szentendre, alături de pictorii: Aknay János, Buhály József, András Rácz.
I-am cunoscut pe o parte din membrii acestui grup de artiști în anul 2002, când am avut o rezidență artistică de trei săptămâni în Colonia Artistică din Szentendre, cunoscându-le preocu­pările artistice, vizitând atelierele și lucrând în cadrul frumoasei Colonii Artistice de pe malul Dunării. Orașul de altfel, denumit „oraș al pictorilor” are numeroase străzi, case vechi, străduțe în pantă cu expresive și misterioase ziduri de biserici și edificii, care devin un savuros motiv de pictură pentru artiștii poposiți în acest oraș.
Lucrările expuse în cadrul Expoziției de la Casa Teleki (Expoziției pe care am revizitat-o cu un grup de studenți ai Specializării Arte Plastice Pictură), aduc în prim-planul atenției, construcții plastice ale imaginii în care, eleganța, expresivitatea și sensibilitate liniei în construcția spațiului plastic devin hotărâtoare. Universul tematic de sorginte figurativă, întruchipează secvențializări ale structurilor vegetale, în care Copacul devine „Pomul vieții”, într-o „rețea” infinită de linii și semne plastice, zgrafitate în pastă, culorile fuzionând și creând contururi și rețele de expansiune în pretențioase armonii cromatice. Imaginile întruchipează totodată un motiv al ferestrei, accentuat de altfel, în lucrarea reprodusă pe invitația pentru acest eveniment, evidențiind dorința de comunicare a artistului „dinlăuntru” în afară, din universul de creație al artistului către pri­vitor. Totodată reprezentările de peisaj, capătă o dimensiune cosmică, a unor imagini percepute și văzute din spațiu, în care bucuria mânuirii liniei creează noi orizonturi, structuri izomorfe ce reliefează prin culoare amintirea unor forme fosilizate, de la începutul lumii. Pe aceste suprafețe culorile sunt dispuse în acorduri sobre, figurând prin centre de interes și prin indicarea unor culori și nuanțe prețioase de violet, de verde, de albastru ceruleum, ce oferă privitorului o stare metafizică de receptare a unui mesaj artistic elevat. Realizările tehnice ale lucrărilor ridică semne de întrebare din partea privitorului, „cum au fost realizate?” Cred că acesta este mesajul și cheia artistului de a dialoga cu privitorul, de a-l invita la conturarea unui răspuns în funcție de sensibilitatea și de „zestrea” artistică a celui care trece pragul acestei expoziții.
Intuiesc că este o Expoziție cu caracter aniversar. Îi urez Distinsului coleg de breaslă „La mulți ani!” și bucuria zilnică de a picta.