Securitatea si organizatiile „subversive Sapte ani de detentie comunista

Pentru a putea recurge la arestarea si condamnarea dictata de conducerea statului, securistii inventau organizatii subversive, dupa care incercau sa dovedeasca implicarea unora sau altora in respectivele grupari ce ar fi atentat la siguranta regimului comunist. Mai mult, anchetatorii urmareau constrangerea celor arestati pentru a da declaratii incriminatoare fata de alte persoane (de care cei vizati nici nu auzisera), pentru a ingrosa randurile celor condamnati. Intre institutiile de Securitate la nivel regional exista o concurenta acerba masurata in numarul de arestati raportati la centru. In cazul in care arestatii refuzau ‘colaborarea’, anchetatorii recurgeau la o metoda simpla – bataia. Au trecut zeci de ani de la atrocitatile comise de comunisti, insa efectele acestora se resimt si astazi. Printre noi traiesc multi oameni care au avut de indurat ororile regimului rosu. Povestea tineretii lor impresioneaza prin demnitatea cu care au reusit sa supravietuiasca unor timpuri in care toti cei care nu se aratau loiali guvernului erau considerati dusmani ai poporului. Cei mai multi au fost condamnati pentru fapte inventate sau inchipuite de comunisti. Toti cei care impartaseau alte convingeri decat cele bolsevice erau luati la ochi si urmariti de Securitate. La fel a fost si cazul lui Francisc Kovacs, ale carui orientari religioase neoprotestante i-au adus aproape 7 ani de detentie. El s-a nascut in comuna Luna de Jos, comuna Bontida (judetul Cluj), in 1932. Problemele sale au inceput in momentul incorporarii sale. “Cand a venit vremea sa ma duca in armata, eu am refuzat sa iau arma si sa fac stagiul militar. Am fost condamnat de Tribunalul Militar Constanta la 5 ani inchisoare, pentru insubordonare. Si am fost detasat la munca, la Poarta Alba. Atunci se construia Canalul. Aici am stat aproximativ doi ani, dupa care m-au eliberat si am revenit acasa”, ne spune Kovacs. De parca prima experienta nu ar fi fost suficienta, Kovacs a fost urmarit ulterior de ofiterii de Securitate si arestat din nou, in 1960. De data aceasta, el nu avea sa scape la fel de usor. “Dupa ce am ajuns acasa, am facut scoala de soferi si am vrut sa ma angajez. Eram la sediul Bratelor de Munca din Gherla, cand a venit cineva si mi-a spus ca sunt de la intreprinderea care face angajarile de soferi. Am urcat in masina si am ajuns direct la Securitatea din Cluj. Nici nu mi-am dat seama ca sunt arestat. Aici au inceput anchetele. Mi-au prezentat o lista de nume, intrebandu-ma pe care le cunosc si cu care din persoanele respective am legaturi. Voiau sa acrediteze ideea unei organizatii subversive, pentru a putea primi pedepse cat mai mari. Pentru fiecare nume incercau sa ma forteze sa semnez declaratii ostile. De batai, ce sa va spun, erau la ordinea zilei”, povesteste Francisc Kovacs Condamnat la 17 ani inchisoare Ulterior anchetei, Kovacs a fost gasit vinovat si condamnat la inchisoare. “Multa vreme, ai mei nici nu au stiut ce s-a intamplat cu mine. Abia dupa un timp, securistii i-au trimis mamei mele portmoneul plin cu noroi, in care mi se aflau actele. I-au spus ca portofelul fusese gasit si ca nu se stie nimic de cel caruia ii apartine. A mai trecut ceva vreme pana cand cineva, care fusese arestat de-o data cu mine, aruncase un biletel din masina cu care a fost dus, in care a precizat si numele meu. Apartinatorii acelei persoane i-au comunicat mamei mele faptul ca si eu fusesem arestat. Timp de cateva luni am fost anchetat de un ofiter pe nume Macavei, dupa care am fost condamnat de Tribunalul Militar Cluj, pentru „aderarea la o organizatie subversiva”. Am primit 17 ani de inchisoare. Pentru inceput, am fost dusi la Jilava. O inchisoare mizerabila, aflata sub pamant. Insa aici nu am stat mult, pentru ca m-au dus la lucru, in Balta Mare a Brailei si in Delta Dunarii. Am fost in mai multe colonii: Lucaceni, Itcani, nici nu mi le mai aduc bine aminte pe toate”, spune Kovacs. Aparent, situatia in coloniile din Delta si Balta Brailei aveau un regim mai lejer, detinutii putand umbla liber in curtea inchisorii si discuta intre ei. Insa, aceasta pseudo-libertate era compensata prin infometare si munca dusa pana la limitele rezistentei fizice. Goana dupa... iarba “Am lucrat in special in agricultura, la prasit porumb. Era foarte greu, pentru ca munceam o zi intreaga, iar mancarea era mult prea putina si foarte slaba. Detinutii, cand se intorceau de la camp, isi umpleau hainele cu diferite plante pe care le gaseau pe drum. Fiecare avea la el iarba, pentru ca mancarea nu ajungea. Seara, in poarta inchisorii, eram numarati, iar cei care erau gasiti ca detineau iarba, trebuiau sa o arunce imediat. Se strangea atata iarba ca nu o puteau manca nici doi boi. Din cauza apei a izbucnit o epidemie de hepatita. Ce s-a intamplat, cu aceeasi masina cu care au transportat nisipul de filtrare a apei, dusesera inainte ceva azotat. Cu asta am mai avut ‘noroc’, pentru ca am fost scutiti de munca timp de cateva luni, fiind tinuti in carantina. In Balta, gardienii nu erau atat de duri cu noi, insa cei care nu munceau corespunzator sau aveau anumite abateri, erau batuti sau dusi la carcera”, isi aminteste fostul detinut politic. Dupa mult timp de la sosirea in coloniile Deltei, a primit permisiunea de a trimite prima carte postala familiei, pentru a o anunta pe mama sa ca traieste. Insa aceste carti postale erau o raritate si se primeau numai in cazul prestarii unei munci de exceptie. Apoi, a aflat ca statul declarase recurs, din oficiu, iar pedeapsa ii fusese redusa de la 17, la 7 ani. Insa nu a fost nevoie de trecerea acestui timp. Dupa 4 ani si jumatate de detentie, Francisc Kovacs a fost eliberat, printr-un decret emis de Gheorghe Gheorghiu- Dej, in 1964, care a gratiat detinutii politici ai vremii. In total, el a executat aproape 7 ani de detentie. Dupa revenirea in familie, Kovacs a aflat ca atat mama, cat si fratele sau, fusesera anchetati de securitate, iar acesta din urma condamnat la inchisoare. El a executat doi ani de detentie. Acum, Kovacs este pensionar si locuieste in Baia Mare, unde si-a intemeiat o familie. Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro