Securitatea alimentară mondială este în pericol dacă nu avem mai multă grijă de râuri

Râurile susțin o treime din producția mondială de alimente.O nouă analiză WWF arată că 25% din totalul alimentelor depind de irigații.

Cu două zile înainte de Summitul ONU privind sistemele alimentare, organizat pe 23 septembrie la New York, studiul WWF Rivers of Food arată că o treime din producția globală de alimente depinde de râurile din ce în ce mai amenințate ale lumii, ceea ce subminează securitatea alimentară și capacitatea noastră de a hrăni, în mod durabil, 10 miliarde de oameni până în 2050.
„Râurile ne-au asigurat hrana încă de la începutul civilizației și o fac și astăzi, ajutând la hrănirea a mi­liarde de oameni – de la comu­nitățile indigene, la mega-orașe. Dar sistemele fluviale sunt supuse unui stres din ce în ce mai mare și, dacă nu luăm măsuri urgente pentru a le gestiona mai bine, nu vom putea hrăni în mod durabil toate persoanele de pe Pământ” Jeff
Opperman, cercetător științific principal în domeniul Ape Dulci și coautor al studiului Rivers of Food.
Publicat în urmă cu câteva zile, studiul Rivers of Food subliniază modul în care râurile susțin componente-cheie ale producției alimentare globale – pescuitul de apă dulce (râuri, lacuri) și aportul de apă pentru culturile agricole:
- Pescuitul de apă dulce: 40% din consumul global de pește depinde de râuri;
- Deltele: Sedimentele fluviale creează și susțin deltele, care produc 4% din alimentele lumii;
- Aportul de apă pentru culturile agricole: aproximativ 25% din alimentele din lume provin din terenuri cultivate, irigate cu apă de râu.

În România, armonizarea activi­tă­ților economice cu mediul încon­jurător este o măsură esențială în proiectele de reconstrucție eco­logică realizate de WWF. În zona Bistreț, pentru a reduce riscul de inundații au fost realizate lucrări pentru refacerea luncii Dunării, dar și o evaluare a serviciilor ecosistemice din zonă, luând în seamă preferințele localnicilor. Aceștia iau în calcul dezvoltarea agriculturii, dar și acvacultura sustenabilă sau turismul. Datele ne arată că din activități economice realizare în baza refacerii zonelor umede, a fostelor lacuri din lunca Dunării, s-ar crea mai multe locuri de muncă și gradul de multiplicare al in­vestițiilor în economia locală este mai mare decât în scenariul utilizării terenului pentru culturi agricole.
- Modelul economic bazat pe investiții în dezvoltarea agriculturii, fabrici de panificație și silozuri ar necesita investiții de 3.9 milioane de euro și ar aduce în comunitate doar 3.8 milioane de euro și 83 locuri de muncă;
- Modelul economic bazat pe investiții în industria alimentară, acvacultură sustenabilă și valorificarea stufului ar necesita investiții de 4 milioane de euro, dar ar aduce mai mulți bani (4,39 mil euro) în comunitate și 131 locuri de muncă;
- Modelul economic bazat pe investiții în turism, recreere, pescuit sportiv și managementul deșeurilor ar necesita investiții de 0,6 milioane de euro, dar ar aduce mai mulți bani (0,64 mil euro) în comunitate și 27 de locuri de muncă.

„Râurile sunt esențiale pentru a hrăni lumea acum și în viitor, însă protejarea și refacerea sănătății și rezilienței lor nu se află nici măcar la periferia dezbaterilor privind sistemele alimentare globale” Stuart Orr, coordonatorul departamentului Ape Dulci la WWF Inter­național.
Ignorate și subevaluate, râurile sunt supuse unor presiuni tot mai mari în întreaga lume din cauza utilizării excesive a apei, a pescui­tului excesiv, a microhidrocentralelor și a altor baraje, a poluării și a schimbărilor climatice. Semnul cel mai clar al daunelor pe care le-am făcut – și pe care încă le facem – râurilor noastre este declinul biodiversității apelor dulci. În ultimii 50 de ani, am pierdut 84% din populațiile de specii de apă dulce – mult mai mult decât în ecosistemele terestre sau marine.

Sistemele alimentare sunt res­pon­sabile pentru 50% din pierderea biodiversității în apele dulci. În plus, peste 70% din toată apa dulce utilizată de oameni este folosită în agricultură.
Lumea conștientizează nevoia urgentă de a avea sisteme alimentare mai sănătoase, mai durabile și mai echitabile, deoarece practicile noastre actuale de producție și de consum sunt principalele cauze ale schimbărilor climatice, ale pierderii naturii și ale agravării foametei la nivel global. La sfârșitul acestei săptămâni, Summitul ONU privind sistemele alimentare va lansa acțiuni, soluții și strategii îndrăznețe pentru a transforma sistemul alimentar global, dar securitatea alimentară globală este în pericol dacă nu avem mai multă grijă de râuri.
Trebuie să consolidăm reziliența sistemelor noastre fluviale prin transformarea sistemelor alimen­tare, prin asigurarea unui pescuit și a unei acvaculturi durabile, prin menținerea curgerii libere a râu­rilor și prin adoptarea unor diete sănătoase și durabile.