Securistul de langa tine

Pe timpul comunismului, o opinie despre situatia politica te putea costa ani grei de puscarie. Nici macar grupurile de prieteni nu mai erau sigure in privinta pastrarii unui secret. La ancheta, multi dintre cei acuzati descopereau cu amaraciune ca tradatorul era un camarad, un coleg, un prieten bun pe care-l creditau cu incredere deplina. A fost o strategie a comunistilor de a segmenta societatea si de a impiedica posibilitatea formarii de grupuri ce ar fi putut starni o revolta. Continuam seria povestilor fostilor detinuti politici cu cea a lui Nicolae Bolojan. Batranul Nicolae a lucrat pe vremuri la flotatia Baita. La momentul revolutiei anticomuniste din Ungaria, in 1956, el era seful grupei sindicale pe ateliere. Crezandu-se intre prieteni, a inceput o discutie despre revolta maghiarilor. Cateva vorbe aveau sa-l coste doi ani si jumatate de inchisoare. „Eram aicea, la flotatie sus, in calitate de lacatus mecanic, eram seful grupei sindicale pe ateliere. Eram tanar pe vremea aia, aveam 27 de ani. Cum era situatia aia incurcata in Ungaria, cu revolutia, toata lumea discuta treaba asta, unul cu altul, mai ales intre colegi. Fara sa stie omul ce urmari o sa aiba lucrul asta, caci o fost in fiecare loc cate un agent, chiar si intim prieten. Dupa aia am observat treaba asta la anchetare si in proces ca cine o fost turnatorul... fost coleg. O fost si prieten apropiat fara sa avem vreun secret. Asta era ocupatia, era si meserias... Intre timp, am discutat de toate intamplarile petrecute in Ungaria si fiecare si-o dat parerea... Eu desigur ca am zis ca ungurii nu de pomana o facut revolutia, ca erau asupriti de sovietici si dupa cum stau treburile si la noi o sa apara.” Ceasul rau Tot ce au discutat s-a scurs spre securisti. Mai mult, Nicolae Bolojan a avut curajul sa repete cele spuse intre prieteni in fata unei adunari mari unde isi cereau drepturile salariale. Aproape imediat a urmat arestarea. „Si toate discutiile astea, fara sa stie nimeni, in care fiecare si-o dat parerea... au ajuns la militie, la securisti. O mai aparut o lege care ne-o framantat pe toti in ateliere: o aparut o lege numita Hotararea 2000. Noi pana atuncea lucram ca mecanici in ACOT si cu ocazia acestei legi s-o schimbat toate. Ne-o taiat din salariul de baza si ne-o trecut in regie si ni s-o spus ca o sa ne stimuleze prin recompensa, deci o sa ne deie prima. Tot personalul zicea: tu, ca seful grupei sindicale pe atelier, ai dreptul si tu trebuie sa spui cuvantul ca nu e binevenita legea asta! Si mai ales, ce ne durea pe noi, fiindca ne-o taiat din salariul de baza. De exemplu aveam 23 de lei pe schimb atuncea si ne-o taiat la 19 si ne-o durut, bineinteles... Discutii peste discutii si chiar o venit si directorul general de la trust Roncea, Ronta, si s-o prelucrat legea asta. In plus, a participat seful flotatiei care era un fost inginer de asta chimist cu trei cizme (Stiti ce inseamna trei cizme? Doua in picioare si una-n fund!)... deci o fost dat afara din armata si el era sef de flotatie... S-o facut o sedinta pe tot atelierul si flotatia si atuncea s-o prelucrat si am ridicat cuvantul. Seful de atelier era primul secretar de partid. Eu cred ca nu era membru de partid. Eu mi-am creat o cale asa, de muncitor si am vazut ce-i bine si ce nu-i bine si am spus ca si la noi daca merg treburile in felul asta... Si atunci cand am repetat ca nu de bunavoie o facut ungurii treaba asta, si la noi o sa urmeze... Si am zis intr-un ceas rau si asta i-o durut pe ei.” Prietenul „bun” A fost declarat agitator impotriva ordinii statului. Risca intre 3 si 10 ani de puscarie. A primit in final doi ani jumate. Reducerea de pedeapsa s-a datorat „originii sociale sanatoase”, cum numeau comunistii apartenenta la o familie in care nu s-a facut politica pe linia partidelor istorice. „M-o bagat in Articolul 327 ca agitator, deci agitatie publica. Articolul avea minimum 3 ani si maximum 10 ca pedeapsa. Daca, de exemplu, aveam origine sociala sanatoasa ca eram copil dintr-o familie numeroasa, eram 7 copii si eram toti muncitori si fara politica, fara nimic, decat ca am spus ca si la noi o sa urmeze. Asta o fost lovitura cea mare... Dupa aia sigur ca, asta, prietenul asta care tot o inregistrat. Intr-o buna zi, in `56, in 22 decembrie, chiar in Vinerea Mare, o venit un locotenent major de Securitate cu masina, un Landrover, n-o sa-l uit cat o sa traiesc, si prima data o mers la birou si o luat niste informatii de acolo si dupa aia pe fiecare in parte dintre colegi i-o chemat. Erau si oameni mai in varsta ca mine si sigur i-o chemat si pe aia si i-o interogat. Ei n-o spus decat realitatea si ceea ce o crezut ei... In felul asta eu am fost ultimul si locotenentul major, era din cate am auzit din Cicarlau de loc, o zis ca sunt invitat la tovarasul colonel in Baia Mare. Ei, m-am dus, m-o dus adica, si am fost arestat si apoi am stat o luna de zile acolo pe Scanteii. M-o anchetat. Ce anchetare... ma impingea asa ca pe-un carucior din spate, cu mainile la spate, ochelari negri ca sa nu ma pot orienta sa prind miscarile, ca unde sunt si ce si cum. Am stat o luna de zile pana cand m-o anchetat si dupa aia o luna de zile m-o dus la Satu Mare. Aia m-o condamnat la 2 ani jumate, adica la 3 ani, asa era articolul asta, dar intrucat mi-o dat si circumstante atenuante, din cei trei ani minimum cat era legea, mi-o luat o jumatate fiindca am avut originea sociala buna si n-am facut politica”. De acolo a fost dus la Gherla. A fost printre cei alesi sa lucreze la un atelier unde se facea mobila. Timpul s-a scurs parca mai repede asa. Dupa ce a fost eliberat a avut aceeasi soarta ca altii, nu a mai primit postul detinut inainte. Lui nu i-au propus sa fie turnator si a fost trimis la munca de jos. Incet, cu rabdare, si-a reluat truda. Timpul a sters din mintea oamenilor condamnarea lui si i-a permis sa avanseze din nou in functie. Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro