Sechestrul de la Barsana

In urma promulgarii Legii Patrimoniului 63/1974, Securitatea Maramures a ridicat, in mai multe etape, toate cartile mai vechi de anul 1830, precum si o multime de icoane si crucifixe, pe care le-a depozitat, pana in urma cu sapte ani, la Protopopiatul Ortodox din Sighetu Marmatiei. Apoi, valoroasele obiecte au fost ridicate cu jandarmii si transportate la Manastirea Barsana. In urma unei legi comuniste date sub paravanul protejarii patrimoniului national, Securitatea Maramures a adunat din bisericile din Maramuresul istoric toate obiectele de cult valoroase. Zestrea inestimabila (carti vechi, icoane si obiectele de cult) a fost depozitata in siguranta, vreme de aproape 30 de ani, la centrul de concentrare al patrimoniului national de la Protopopiatul Ortodox din Sighet. Preotii Catedralei sighetene au pregatit chiar si un muzeu in subsolul lacasului, in eventualitatea ca acele scrieri vor ramane acolo, dar n-a fost sa fie asa. Prin metode necrestinesti, la Barsana au ajuns 333 de sfinte carti tiparite intre anii 1561 si 1830 in tipografiile romanesti, ca si 53 de sfinte obiecte de cult. Presupusa securitate in care sunt acum sfintele scrieri, este relativa. Hotii pot patrunde oriunde, insa cu toate astea, observam ca din bisericile voievodale n-au disparut (cu foarte mici exceptii) icoanele care au strajuit sute de ani peretii lacasurilor. La Barsana au mai ajuns samavolnic si 42 de icoane pe lemn (ridicate de la parohiile Berbesti, Borsa I, Borsa II, Borsa IV, Dragomiresti, Moisei II, Rona de Jos, Saliste I, Sighet I si Viseu de Mijloc), opt cruci de mana (rapite de la Borsa II, Borsa IV, Moisei II, Saliste II, si Viseu de Mijloc), doua preafrumoase icoane pe sticla si un diptic pictat maiestru, de la Saliste I. Practic, un tezaur de mare valoare a ajuns la Manastirea Barsana, in maini care n-au ostenit pentru aceste carti, decat in acest mod: le-au luat si gata. Patrimoniu secret? Despre preluarea extrem de „discreta”, in 1998, a inventarului patrimonial al parohiilor maramuresene si depozitarea acestuia la Barsana, in manastirea infiintata in 1994 si pastorita de stareta Filofteia Olteanu, am mai scris, insa tot n-am inteles de ce cartile si obiectele de cult au fost duse acolo. Maica Filofteia a refuzat sa ne dea prea multe explicatii, recunoscand totusi ca obiectele sunt proprietate a parohiilor. Care parohii n-au fost numai ortodoxe, ci si greco-catolice. “Da, exista cartile, da’ nu aveti voie sa le vedeti, pentru ca sunt obiecte de patrimoniu despre care nu se dau detalii”, a punctat stareta manastirii. Nu stim cine a invatat-o pe maica stareta ca nu se dau detalii despre obiectele de patrimoniu, dar banuim. Iustin si punctul strategic In incercarea de a obtine informatii despre patrimoniul aflat la Barsana, am reusit sa stam de vorba si cu Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei de Maramures si Satmar. Raspunsul sau a fost unul care ne-a lasat masca: “Nu stiu despre ce este vorba(!). Referentul cultural trebuie sa stie… Printr-o hotarare episcopala ele au fost preluate si duse acolo, pentru a intra in circuitul marilor valori. Nu am mai multe amanunte decat atat…” Iustin Sigheteanul sustine ca nu stie nici cate carti, icoane si obiecte de cult au fost duse la Barsana, fapt care ne-a contrariat. Suntem in Postul Pastelui si nu putem sa-l acuzam de minciuna pe arhiereul vicar, dar putem sa credem ca are, in acest caz, grave pierderi de memorie, pentru ca e greu de acceptat ca o hotarare episcopala se ia fara ca arhiereul vicar sa stie despre ce-i vorba. Iustin Sigheteanul ne-a lamurit totusi intr-o problema. Am aflat de ce a fost aleasa manastirea Barsana ca loc de depozitare a patrimoniului: “obiectele respective au fost duse la Barsana pentru ca este o zona foarte vizitata (!). Vin numerosi oameni chiar si din Moldova. Se va face un muzeu unde vor fi expuse, pentru ca sa fie vazute de numerosi turisti care trec prin zona. Manastirea Barsana este un punct strategic deosebit de important pentru noi!” Strategia Episcopiei Acum e clar: manastirea Barsana se vrea un obiectiv turistic care sa produca bani. Numai asa se poate explica faptul ca in manastirea mastodont s-au investit sume fabuloase, dincolo de faptul ca acolo a fost transferat un patrimoniu cultural inestimabil. Ca lucrurile stau asa o demonstreaza lipsa de interes a Episcopiei pentru biserica monument UNESCO din aceeasi localitate. In 1998, taman in anul in care patrimoniul era transferat la manastirea Barsana, incepeau lucrarile de restaurare la biserica, lucrari care, intre timp, au fost abandonate. In biserica monument creste iarba si ploua, distrugand pictura de patrimoniu, in timp ce in noua manastire se pompeaza zeci de miliarde de lei. Restaurarea bisericii vechi s-ar fi putut face cu sume de zeci de ori mai mici decat cele investite in noua manastire, dar Episcopia n-a facut nimic in aceasta directie. Se pare ca traditia e importanta pentru inaltii prelati ortodocsi doar in conditiile in care aceasta aduce bani. Si oricum, nimeni nu poate cere socoteala pentru nimic. Cel putin in practicile pe care le promoveaza, Biserica ortodoxa romana a ramas un stat in stat. Unul capitalist, facator de bani… In fiecare parohie traieste o multime de credinciosi ai caror stramosi si-au lasat scris pe filele din acele lucrari numele, sa le fie de pomenire, si blestemele (pentru cei care le-or instraina cartile din biserici). Secretele Barsanei (pentru Iustin Sigheteanul) De la biserica din Berbesti au fost ridicate 6 carti, de la Bocicoiel una, din Bogdan Voda 5, din parohia Borsa I - 4, de la Borsa II - 8 lucrari (printre care Noul Testament de la Balgrad-1648 si Pravila de la Govora-1652), din Botiza 10 (una din 1699), de la Breb - 16 carti, din Budesti - 24 (printre ele Faptele Apostolilor si Noul Testament de la Balgrad, ambele din 1648), de la Calinesti - 20 (una fiind Liturghierul Slavon de Targoviste - 1646), din Desesti 10 (precum Cazania lui Varlaam din Iasiul anului 1643), de la Dragomiresti - 9, din Cornesti - 6 carti, de la Giulesti - 2, din Glod - 8 (una din 1699), de la filia Slatioara - 3, Harnicesti - 4 (dintre care una din 1643), Ieudul a dat 10 (inclusiv o Biblie de la Bucuresti - 1688), Leordina - 9 carti, Mara - 3, Moisei I - 11 (una din 1689), Moisei II - 6 (una din 1643), Nanesti - 4, Hoteni - 9 (una din 1699), Oncestiul - 9, Poienile Izei - 22 (inclusiv tiparituri din 1699), Rona de Jos - 14 (precum un Nou Testament de Balgrad - 1648), Rozavlea - 6 (una din 1643), Sarasaul - 6, Sat Sugatagul - 8, Salistea de Sus I - 10, Salistea II - 5, Sapanta - 11, Sighet II - 4, Sighet Iapa - 3, Stramtura - 2, Sieul - 13, Vadu Izei - 4, Valeniul - 6, Viseu de Jos I - 7 (una din 1699), Viseul de Mijloc - 13 (printre care si un inestimabil Apostol Slavon din 1561 sau 2 carti de la Iasi din 1643 si 1654) iar Viseu de Sus I - 2 stravechi sfinte scrieri. Priviti numai la parohiile Poienile Izei (Voronetul Maramuresului, patrimoniu UNESCO), de unde au fost ridicate toate cele 22 de carti. Ioan BOTIS, Teofil IVANCIUC