Se strânge lațul libertăților și drepturilor fundamentale

Drepturile și libertățile fundamentale ale omului devin, încet dar sigur, un lux * Guvernanții nu vor să controleze doar modul în care ne cheltuim banii personali, ci să controleze în general cam tot ce facem și ce spunem * Pachetul de măsuri fiscale care reduce drastic plățile în numerar reprezintă doar un vârf al icebergului * Există deja numeroase legi în vigoare, majoritatea adoptate în ultimele luni, care, sub diferite pretexte ca și evaziunea fiscală, securitatea cibernetică sau riscul încălzirii gloabe ne limitează drastic drepturi fundamentale consfințite de Constituție. 

În regimul trecut, cei care se opuneau retoricii oficiale sau aveau altă părere decât cea a partidului-stat erau numiți „elemente dușmănoase”, astăzi, cei care își pun întrebări cu privire la „sursele oficiale” sunt numiți conspiraționiști. De ce? Tocmai pentru a muta subiectul discuției de la ce se spune, la cine spune. Cert este că teoriile conspirației devin, încet dar sigur, realitate. Iar prețul plătit de noi va fi imens: libertatea și drepturile fundamentale, care sunt tot mai mult îngrădite de măsuri cuprinse în legi, unele aflate deja în vigoare.

V-am prezentat în numărul trecut implicații și efectele limitării plăților în numerar. Scuzele guvernamentale că: „Nu te controlează nimeni! Nu îți ia nimeni cash-ul din buzunar”, sunt penibile și pot fi contrazise foarte ușor. În primul rând, plafoanele pentru cash se reduc gradual, potrivit prevederilor din pachetul de măsuri fiscale pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea. Anul viitor, plafonul pentru persoane fizice va fi de 5000, iar în 2025 de 2500.

După care, probabil, diminuarea va continua, deoarece, așa cum recunosc guvernanții, își doresc ca plățile în numerar să tindă spre zero. Iar în acest scop folosesc metoda „broaștei fierte”, încălzind apa puțin câte puțin. Pentru firme, plafonul e din start redus la 1000 de lei, respectiv 2000 pentru magazinele cash and carry, probabil cel mai mic plafon din UE. Nimeni nu crede că va fi redusă în acest fel evaziunea, deoarece evaziune înseamnă plăți nefiscalizate ori pe evazioniști îi doare și astăzi la bască de plafoane și legi. Legea îi va afecta tot pe oamenii de afaceri cinstiți și pe românii de rând care, vorba unui expert, trebuie să cheltuie banii „mai transparent”, adică mai controlat.

Scad drastic și plafoanele pentru „operațiunile de încasări și plăți în numerar între persoanele fizice, efectuate ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra unor bunuri sau drepturi, a prestării de servicii, precum și cele reprezentând acordarea sau restituirea de împrumuturi se vor putea efectua în limita unui plafon zilnic de 10.000 de lei de persoană, până în data de 31 decembrie 2024, și de 5.000 de lei de persoană, începând cu data de 1 ianuarie 2025.”

Practic, dacă vei cumpăra o mașină, de exemplu, nu o s-o mai poți plăti numerar, la târgul auto, ci va trebui să transferi banii în contul vânzătorului. Ce se întâmplă dacă nu aplici regulile statului pentru banii tăi? Simplu: rămâi fără bani. Fără o mare parte din bani, deoarece legea prevede că sunt „interzise încasările și plățile fragmentate în numerar pentru sumele mai mari decât aceste plafoane, iar nerespectarea acestor dispoziții se va pedepsi cu amendă în cuantum de 25% din suma încasată/ plătită, respectiv deținută în casierie, care depășește plafonul stabilit, dar nu mai puțin de 500 de lei”. Noua lege introduce și o nouă formă a legii ilicitului, care a făcut atât de multe victime în regimul comunist. Adică, dacă nu poți justifica o sumă de banii, statul îți confiscă 70% din ea. Practic dacă ai muncit ceva nefiscalizat, ai vândut ceva ce nu poate fi demonstrat sau ai primit cadou o sumă de bani, riști să rămâi fără ei.

Însă, problema fundamentală o reprezintă faptul că nu mai poți dispune cum dorești de banii tăi, ci depinzi de un intermediar: banca, instituția care nu doar îți ia comisioane și îți poate vedea toate achizițiile, dar îți poate bloca la o adică, din motive abuzive, conturi, cum ar fi convingerile tale politice, exemple fiind cu duiumul în Marea Britanie și SUA.

Absurdul merge însă și mai departe. De câteva luni bune, statul, avid după bani, încearcă să fiscalizeze tot, inclusiv muncile ocazionale. Adică, dacă ai de plătit un meșter, un grădinar, o femeie care te ajută la curățenie, să nu-i mai dai banii numerar, că, deh, statul nu primește nimic din această „tranzacție”, ci să cumperi tichete de activități casnice, de la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și a municipiului București, de la poștă sau prin intermediul unei platforme electronice, să le dai muncitorului, iar el să le transforme în bani în maximum 12 luni de la primire.  

O altă scuză pentru limitarea drepturilor fundamentale o reprezintă securitatea cibernetică. Legea 58/2023 privind securitatea cibernetică a României adoptată pe repede-înainte de Parlament în primăvara acestui an prevede că persoanele fizice și juridice de drept privat care dețin, administrează sau utilizează rețele informatice sunt obligate, sub sancțiunea amenzii, să notifice Platforma Națională de Raportare a Incidentelor de Securitate Cibernetică ori de câte ori constată un incident de securitate cibernetică.

Orice posesor de laptop care este virusat este obligat să predea acest dispozitiv unor specialiști, fără a avea dreptul să-și protejeze datele cu caracter privat și personal. Toate serviciile de informații, inclusiv SPP, au dreptul să ceară și să primească de la furnizorii de servicii tehnice de securitate date și informații despre clienții lor. Conturile de e-mail sau de pe rețelele de socializare intră sub incidența acestei legi. Iar furnizorii de astfel de servicii sunt obligați să-și denunțe clienții, în lipsa unui mandat judecătoresc.

O altă problemă, sesizată de mai multe organizații de apărare a drepturilor omului, ca și APADOR CH se referă la faptul că noua Lege a securității cibernetice permite SRI să decidă cine are dreptul să candideze la viitoarele alegeri, cum să-și facă campanie electorală și pe cine vor pune ștampila alegătorii: „Concret este vorba despre articolul 3 lit. p) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, modificat prin noua Lege a securității cibernetice 58/2023. Acesta are următorul conținut: «Art. 3. – Constituie amenințări la adresa securității naționale a României următoarele: p) acțiuni derulate de către o entitate statală sau nonstatală, prin realizarea, în spațiul cibernetic, a unor campanii de propagandă sau dezinformare, de natură a afecta ordinea constituțională.»

Printr-o redactare ambiguă, acest articol ridică probleme de constituționalitate pentru că transformă în amenințări la securitatea națională (ce pot fi calificate și ca infracțiuni prevăzute de art. 404 cod penal) orice opinii, politice sau nu, prezentate publicului de oricine, persoană fizică, asociație sau partid politic, care candidează în alegeri, dacă aceste opinii contrazic sau ies din tiparul unei anumite linii «oficiale» de gândire trasată de autoritățile publice și, după cum se va vedea în continuare, supervizată de SRI.

Potrivit textului de lege în discuție, dacă ideile propagate de un candidat/ partid politic conving electoratul, ele devin contrare ordinii constituționale, pentru că modifică rezultatul alegerilor, în sensul că nu vor mai fi votate aceleași partide de la putere, ci partidele ale căror idei au convins alegătorii. Cu alte cuvinte, cei care propagă idei contrare celor oficiale și, din această cauză, ar putea câștiga alegerile, se vrea a fi considerați amenințări la securitatea națională. Cine apreciază dacă o persoană, fizică sau juridică, oricare ar fi ea, inclusiv asociație sau partid politic, «dezinformează» sau face «propagandă», în sensul echivocei «litere p)», și, prin asta, afectează ordinea constituțională, adică securitatea națională? Desigur că SRI, care, când apreciază că «dezinformarea» sau «propaganda» pot afecta ordinea constituțională (de exemplu, pot afecta rezultatul alegerilor) solicită ICCJ emiterea unui mandat de supraveghere pe motiv de securitate națională (MSN). Rata aprobării de către ICCJ a cererilor de emitere a MSN variind, anual, între 99,99% și 100%, este evident că entitatea care decide dacă o persoană dezinformează sau nu ori face propagandă sau nu și prin asta periclitează securitatea națională este SRI. Așadar, în viitoarea campanie electorală, SRI va fi instituția abilitată din România, conform noii legi, să decidă cine și ce are voie să spună, să blocheze site-uri, să cenzureze discursuri politice pe care le consideră «dezinformare» și în ultimă instanță, să decidă pe cine avem voie să votăm”.

Și, dacă tot vorbim de politică, o glumă politică, un protest sau o înjurătură ar putea fi pedepsită cu închisoarea. De ce? Pentru că, recent, a fost modificat Articolul 369 din Codul penal, care ar trebui să pedepsească, conform directivelor europene incitarea publicului la ură, violență și discriminare pe criterii ce țin de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală etc. Doar că ai noștri guvernanții, din exces de zel, au introdus și „opinia sau apartenența politică” pe listă.  Astfel, un pamflet sau un banc politic ar putea reprezenta infracțiune.

Tot recent, au fost adoptate o serie de legi care limitează drastic libertatea de mișcare. Astfel, noul sistem pentru taxele de drum, care urmează să fie aplicat de la 1 ianuarie 2026, se găsește în Legea 226/2023, adoptată la 28 iunie 2023. Aceasta prevede că, pe lângă categoria vehiculului (existentă și acum), vor fi introduse drept criterii de diferențiere clasa de emisii poluante în care este încadrat și durata de parcurs (care include perioada de deplasare, precum și pe cea de staționare). Cum va ști statul cât ne-am deplasat și am staționat pe drumurile publice? Printr-o aplicație informatică a CNAIR, dezvoltată pentru sistemele de operare a telefoanelor mobile și care va utiliza funcția de localizare prin satelit a acestor dispozitive, „în scopul colectării, transferului și înregistrării în baza de date a informațiilor privind detecția pe rețeaua de drumuri naționale din România, între indicatorul de intrare și cel de ieșire din interiorul localităților, de un asemenea vehicul, pentru plată”. Altfel spus, te urmărește unde și cât mergi.

O altă lege similară, Legea 155 din 30 mai 2023, vizează limitarea locurilor de parcare, introducerea zonelor în care accesul auto este interzis și limitarea utilizării autoturismului personal în interiorul orașelor, pentru toate municipiile din România, începând cu 1 ianuarie 2026. Această lege are ca obiectiv principal „creșterea numărului utilizatorilor pentru moduri de transport prietenoase cu mediul, în detrimentul celor poluante, prin reducerea spațiilor de parcare/ staționare destinate acestora”, iar în acest sens permite chiar culegerea ansamblului de date statistice relevante despre obiceiurile de deplasare ale locuitorilor.

Societatea viitorului: verde, dar restricționată

O altă scuză pentru aplicarea restricțiilor și limitărilor de tot felul o reprezintă salvarea planetei. Cele mai ambițioase obiective de acest fel, prevăzute de rețeaua C40, la care au aderat și câteva orașe din România prevăd că în 2030 consumul de carne să tindă spre zero, la fel și cel de produse lactate, o persoană să achiziționeze maximum trei articole vestimentare noi pe an, să se reducă autoturismele personale și zborurile cu avionul.

Obiectivele orașelor C40 pot fi găsite în raportul „Viitorul consumului urban într-o lume cu 1,5°C ”, publicat pentru prima dată în 2019 și reafirmat în 2023.