Scurta istorie a Parlamentului European

Dupa cum am aratat numerele trecute in prezentarea istorica, inca de la inceputurile procesului de integrare europeana a functionat o adunare parlamentara. La sfarsitul anilor ‘70 a avut loc o dubla „emancipare”. Pe de o parte, alegerea directa a Parlamentului (1979) a contribuit la legitimitatea democratica a acestuia, in timp ce pe de alta parte, puterile sale au crescut cu fiecare reforma a tratatului, incepand cu Actul Unic European. Au fost elaborate proceduri pentru implicarea semnificativa a PE in procesul decizional. Procedura de codecizie a fost introdusa la Maastricht (1992), dar domeniul sau de aplicare este in curs de extindere. In prezent, PE este un partener egal al Consiliului de Ministri in ceea ce priveste deciziile referitoare la o gama larga de chestiuni si politici, in special in domeniile sociale si economice. Competentele PE pot fi comparate cu cele ale parlamentelor din sistemele politice democratice. Acestea cuprind urmatoarele functii: Control - discutii politice si supraveghere bugetara (la limita, poate fi retrasa increderea acordata Comisiei Europene, determinand demisia acesteia); Legislatie - PE este implicat in elaborarea legislatiei europene, chiar daca prin proceduri diferite in functie de subiect (de la consultare la cooperare si codecizie); Putere bugetara - bugetul UE trebuie stabilit de Consiliu si de Parlament; Aviz conform - acordurile cruciale, precum acceptarea unor noi state membre si numirea presedintilor si membrilor Comisiei Europene, trebuie acceptate de PE. O data pe luna au loc sesiuni plenare la Strasbourg, in timp ce reuniunile pe comisii si grupuri parlamentare au loc la Bruxelles, doua saptamani pe luna. Ca in toate parlamentele, analiza detaliata a politicilor propuse si a textelor legislative este de o importanta majora. Desi membrii Parlamentului European sunt alesi in circumscriptii nationale (sau subnationale) printr-un sistem proportional, pentru un mandat de cinci ani, acestia nu reprezinta in primul rand interesele nationale, ci interesul european in ansamblu. De aceea, grupurile politice nu sunt nationale, ci mai curand ideologice. Parlamentul European este institutia in care cetatenii statelor membre sunt reprezentati. Alegerile parlamentare au loc la fiecare 5 ani si fiecare cetatean al Uniunii Europene cu drept de vot poate sa isi exercite dreptul la vot, astfel Parlamentul reflecta vointa democratica a celor aproximativ 500 de milioane de cetateni, si reprezinta interesele acestora in discutiile cu celelalte institutii ale Uniunii Europene. Membrii Parlamentului European sunt grupati nu in grupuri nationale, ci in grupuri politice reprezentative la nivelul intregii Uniuni Europene. Parlamentul European actioneaza cu majoritate de voturi. In anumite cazuri insa decizia este luata cu o majoritate calificata care inseamna 394 de voturi din 785 disponibile, cum este cazul actualului Parlament. Astfel de cazuri sunt luarea deciziilor cu privire la aderarea unor noi state la Uniune. Presedintele PE este ales prin scrutin secret de catre membrii Parlamentului si are un mandat de doi ani si jumatate. El reprezinta Parlamentul in situatii oficiale fata de celelalte institutii comunitare si in relatiile internationale. Presedintele Parlamentului prezideaza sedintele plenare si intalnirile Biroului, participa si tine discurs la deschiderea lucrarilor Consiliului European. Parlamentarii aleg de asemenea 14 vice-presedinti si cinci chestori reponsabili cu gestionarea administratiei parlamentare in formula Biroului Parlamentului. Biroul este responsabil cu bugetul Parlamentului si raspunde de chestiuni administrative, de organizare si de personal. Pe masura ce s-a intensificat procesul de integrare europeana, competentele Parlamentului European au crescut, fiind inca departe de cele ale unui parlament obisnuit, dar in acelasi timp si departe de lipsa de competente de la inceput. Asadar, functiile Parlamentului European au crescut progresiv, de la avizele din anii ’60 (Parlamentul putea emite avize conforme si avize consultative), la competentele bugetare de la mijlocul anilor ’70 si procedura numita codecizie castigata la Maastricht in 1992. Daca initial Parlamentul European avea functii mai curand decorative, treptat acesta a capatat o serie de alte functii importante din punct de vedere politic si material. Astfel ca, Parlamentul European imparte cu Consiliul competentele in materie bugetara (autoritatea bugetara este vitala din punct de vedere material), participa la procesul legislativ (consultare, aviz, cooperare, codecizie) si, de asemenea, dispune de unele capacitati de control asupra Comisiei. Dupa Tratatul de la Amsterdam doar procedura de aprobare ( assent), co-decizie si procedurile referitoare la Buget sunt semnificative pentru competente Parlamentului. Informatii despre PE gasiti la adresa: http://www.europarl.eu.int/ Componenta Parlamentului European Componenta PE pe grupuri politice pentru mandatul 2004-2009: Grupul Partidului Popular European - Democratilor Europeni 268 membri, 37 %; Grupul Partidului Socialistilor Europeni - 200 membri, 27 %; Grupul Aliantei Democratilor si Liberalilor pentru Europa - 88 membri, 12%; Grupul Verzilor/Alianta Libera Europeana - 42 membri, 6%; Grupul Confederal a Stangii Unitare Europene/Stanga Verde Nordica - 41 membri, 6%; Grupul Independentei si Democratiei – 37 membri, 5%, Grupul Uniunii pentru Europa Natiunilor – 27, 4%;Membri independenti – 30 , 4% Gavril ARDUSATAN