Scurt istoric al monetariei din Baia Mare

* Cladirea fostei monetarii din Baia Mare a inceput sa suscite un tot mai mare interes, data fiind vechimea ei, valoarea istorica si arhitecturala a cladirii. Din pacate, exista un singur studiu istoric al cladirii, realizat de regretatul muzeograf prof. Traian Ursu. Vazuta dinspre nord-vest sau dinspre nord, de peste raul Sasar, cladirea Muzeului de Istorie si Arheologie, fosta monetarie din Baia Mare, da privitorului impresia ca are in fata o fortareata.Privita de la vest si de la sud, impresia este aceeasi, aici aflandu-se si cate o poarta masiva ce strajuieste accesul in incinta. Ansamblul arhitectural a fost construit intr-o lunga perioada de timp (1734-1913). Anterior perioadei de mai sus, pe acest loc au functionat topitoria de aur si monetaria Baia Mare. Un incendiu devastator care a avut loc in anul 1705, in partea de nord a orasului, a distrus si monetaria veche, un timp monetaria functionand in cladiri inadecvate acestei meniri. Ca urmare, „conducerea orasului va cere usurarea sarcinilor monetariei, pentru o anumita perioada pana la refacerea ei. Faptul s-a intamplat intre anii 1734-1739, cand a inceput construirea unei parti din actuala cladire, cheltuindu-se suma de 20.784 florini. In 1782, cladirea va fi extinsa, construindu-se inca o aripa. Partea de cladire construita in anii 1734-1739 constituie nucleul principal al edificiului, care are un plan in forma de „U” deformat. Situat in partea de est a complexului arhitectural, aceasta a fost construita in stil baroc. Extinderea realizata in anul 1782 a fost justificata si de functionarea aici a Inspectoratului Directiei Miniere. Aceasta aripa de nord are un coridor la parter cu piloni puternici si 12 arcade. La etaj se afla un coridor amplu acoperit cu o streasina larga, sprijinita, din timpul restaurarii, de prin 1980-1981, de structuri metalice. Aici se afla si un ceas solar. Mai tarziu, in 1913, aripa de nord s-a extins cu inca un tronson de cladire la vest, iar la sud, probabil tot atunci, s-a construit cladirea care adaposteste, in prezent, birourile Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Maramures. Tot in 1913 s-a realizat si un coridor, in consola, la aripa de nord a cladirii nucleu, coridor care are o balustrada de fier forjat, deasupra careia se afla o copertina.Atat coridorul, cat si copertina, sunt sprijinite pe console, tot din fier forjat frumos ornamentate, ca si balustrada.Aceasta parte a cladirii suferise in anul 1765 un puternic incendiu, fiind restaurata in anul 1913. Partile de cladire realizate in anii 1734-1739 si 1782 au parterul boltit cu bolti semicindrice si avela, iar la etaj dispun de camere acoperite cu plafoane drepte.Ancadramentele de usi si ferestre au montanti din piatra fasonata.Unele ancadramente au sapate pe ele insemne ale mineritului.Cladirea are fundatia din piatra.Peretii, in mare parte sunt si ei din piatra, restul fiind din caramida. Corpul B are trei intrari in interior, una la est si doua in aripa de nord. La una dintre aceste doua intrari s-a construit o scara in spirala in anii 1981-1982, in zona acestei intrari aflandu-se si accesul la subsolul cladirii, care este de mici dimensiuni. In cladirea-nucleu si extinderile ulterioare se afla 101 camere, acestea avand urmatoarele destinatii: spatii expozitionale, depozite pentru obiectele de patrimoniu, spatii de carantina pentru obiectele muzeale. De mentionat faptul ca la parter, in aripa de nord a cladirii-nucleu, se afla un adapost antiaerian construit dupa al doilea razboi mondial. Sarpanta din lemn de stejar este construita pe scaune si are invelitoare din ondulin din anul 2004.Pana in 1978, cand a inceput restaurarea cladirii, invelitoarea era din tabla galvanizata, apoi in tigla solzi, iar sistemul de incalzire includea sobe de teracota. Pana in 1978 cladirea a apartinut Combinatului Minier din Baia Mare, in acel an fiind trecuta in administrarea Muzeului Judetean Maramures, devenind sediul acestuia. Din anul 2007 este sediul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie. Cladirea „monetariei” din Baia Mare, strada Monetariei nr.1-3 (fosta Bicazului) este inclusa pe „Lista nationala a monumentelor istorice” din anul 1955 sub nr.289, pe cea din anul 1991 sub nr.25B045, iar pe „Lista din anul 2004” sub nr. MM-m-A-04477. Prof. Traian URSU