Sculptorul Gheza Vida – un maramureșean pentru eternitate

Anul acesta se împlinesc 110 ani de la nașterea maestrului Gheza Vida, unul dintre cei mai importanți artiști ai României postbelice. S-a născut la 28 februarie 1913, în Baia Mare, străveche localitate minieră, a cărei faimă artistică internațională se datora școlii de pictură întemeiată la sfârșitul secolului al XIX-lea și dezvoltată ca un centru artistic european, cu sprijinul direct al României interbelice și postbelice.

Acad. prof. dr. Marius PORUMB

Vida a început să sculp­teze încă din tinerețe, mai întâi personaje din lumea satului mara­mureșean sau inspirate din viața minerilor, manifestând o puternică comuniune și admirație față de arta populară, care îi va fi un permanent izvor de inspirație. Atmosfera artistică de la Baia Mare l-a influențat încă din 1932, frecventând atelierul pictorului Sandor Ziffer, care mereu afirma că Vida va avea un strălucit viitor. Debutul artistic și expozițional are loc în 1937, în Baia Mare, când expune două sculpturi (Miner și Țăran legat de stâlp), lucrările fiind elogiate în presa locală. În toamna aceluiași an, pleacă spre Spania, unde participă ca voluntar în Armata republicană. Traversează întreaga Europă și se întoarce în Baia Mare în 1941, orașul, îm­preună cu întregul Maramureș fiind, în urma Dictatului de la Viena, sub ocupație  horthistă. Fiind român și având cetățenie română, a fost atent supravegheat de poliție, fiind de trei ori concentrat în detașamentele de muncă forțată din Ungaria. În timpul șederii la Budapesta, urmează cursurile Academiei de Belle-Arte (1942-1944), având ca profesor pe Jenö Bori. După eliberarea de sub ocupația horthistă, Vida s-a înrolat voluntar în Armata Română, luptând pe frontul antihitlerist.
Revenind după  război acasă la Baia Mare, Gheza Vida sculptează și participă la expoziții începând cu anul 1946, la Cluj, iar în 1948 expune la Expoziția regională a Transilvaniei grupul statuar Dans oșenesc și  Buciumașul,  lucrări ce în luna decembrie a aceluiași an au fost expuse la București, la Palatul Republicii, fiind admirate și apreciate elogios de critica de specia­litate.
„În sculptura în lemn, Gheza Vida este, alături de Brâncuși și Ladea, cel mai apropiat de linia tradiției populare, iar Dans Oșenesc, cioplit dintr-un trunchi de copac de către Vida, este una din pilduitoarele înfăptuiri în acest material” (Petre Comarnescu, 1958).

În anii următori, artistul participă la numeroase expoziții personale și colective din țară  (Baia Mare, Cluj-Napoca, Brașov, Satu Mare, București) și în străinătate (Bie­nala internațională de la Veneția, Moscova, Budapesta, Cairo, Alexandria, Damasc, Bratislava, Berlin, Praga, Sankt Petersburg, Sofia, Paris, Varșovia, Belgrad, Helsinki, Bologna, Torino, Roma, Londra, Haga, Oslo, Bruxelles).

În 1964, se inaugurează, la Carei, Monumentul Ostașului Român, operă datorată sculptorului Gheza Vida, care a colaborat cu arhitectul Anton Dâmboianu, grandiosul com­plex monumental fiind o realizare de excepție a artei monumentale de for public din Ro­mânia.

Opera maestrului Vida, sculpturile sale de o remarcabilă vigoare în­făț­­ișează adesea personaje în ati­tudini genuine din viața cotidiană a maramureșenilor (La fân, Odih­na, Horitoarea, Țărancă cu coșul, Cap de țăran, Butimanul, Tro­po­tita, Dans oșenesc, Veselia, Re­colta, Miner cu lămpaș, Mineri, Miner citind, Copil cu pasăre, Copil mâncând, Muncitor fo­restier, Femeie împovărată), precum și  personaje și secvențe ale istoriei românești (Horia, Cloșca și Crișan, Balada lui Pintea, Pintea Grigore judecând un boier, Dragoș Vodă, Menumorut, Voievodul Gelu, Bogdan Vodă, Răscoala). Un mare grup de sculpturi au o bogată încărcătură metaforică, fiind inspirate din universul mitic ma­ramureșean (Omul apelor, Omul dintre focuri – Foca, Omul nopții, Omul pădurii, Cușma dracului, Mărțoaia,  Vâlva minelor, Varvara, Carnaval, Botejunea de pe Iza).

Cioplit mai întâi în lemn în 1966, Monumentul țăranilor martiri de la Moisei a fost transpus în piatră în 1972, despre care criticul Constantin Prut scria că monumentalul complex este „o sinteză a spiritua­lității românești atingând acea tensiune unică la care s-a afirmat vocația ordinii, a echilibrului psihic și cosmic, a locului impregnat decisiv de umanitate, de sanctuarele dacice sau din spațiile brâncușiene”.
Călătorind prin Maramureș, Geo Bogza nota: „În vara trecută, oamenii Maramureșului nu s-au dezmințit și au ridicat la Moisei, din trainic și nobil lemn de stejar, un complex monumental cum nu se mai găsește... căruia i se poate spune așa pe bună dreptate, ca aceluia ridicat de Brâncuși la Târgu Jiu. Totul este sobru, sever, plin de simboluri și semnificații profunde și reintegrând în nobilele tradiții ale Maramureșului, amin­tirea celor douăzeci și nouă de fii ai săi, uciși de cea mai rea fiară ce și-a purtat pașii pe acolo. Autorul acestui monument inspirat din sanctuarul dacic este sculptorul Gheza Vida a cărui faptă merită lauda întregului nostru popor”.

Sfatul bătrânilor, realizat mai întâi în lemn (1973) și apoi în piatră, amplasat la Baia Mare ca un simbol, în vecinătatea Palatului administrativ, este un grup statuar im­presionant, cu o largă deschidere filosofică, ce vine dinspre străvechea civilizație a satului românesc, reprezentând un moment profund și solemn legat de viața obștei.
Ansamblurile monumentale create de Vida au devenit simboluri na­țio­nale în conștiința publică româ­nească, Monumentul Osta­șului Român de la Carei sau Monumentul țăranilor martiri de la Moisei, excepționale realizări artistice, sunt adevărate repere în evoluția sculpturii contemporane românești.
Vasta și valoroasa operă înfăptuită de maestrul Vida se află în patrimoniul a numeroase muzee din țară, dar și din străinătate, opera sa fiind încununată cu numeroase  premii și distincții: Premiul de Stat (1953), titlul de Maestru Emerit al Artei (1957), Artist al Poporului (1964), Steaua Republicii (1978). În 1974, Gheza Vida a fost ales membru al Academiei Române, cel mai înalt for științific și cultural al țării.
Fiu al Maramureșului, Vida a lăsat o valoroasă moștenire, îmbogățind patrimoniul cultural național. Atelierul memorial (întemeiat în 2013 cu sprijinul municipiului Baia Mare),  este  ofran­da  închinată ora­șului natal. În orașul de la poa­lele Dealului Florilor arta sculptorului este mereu prezentă în Muzeul de Artă, la Muzeul Memorial din Centrul istoric, prin mo­numentele de for public Sfatul bătrânilor, Statuia Minerului sau Statuile de lemn de la Moisei de la Muzeul Etnografic, Colecția de Cactuși din Parcul Central, străjuită de figura în bronz a maestrului (real­izare Ioan Mar­chiș), sunt tot atâtea locuri în care ne întâlnim cu nemuritorul Vida.

La împlinirea a 110 ani de la naș­terea marelui sculptor român Gheza Vida, orașul Baia Mare în care s-a născut, Maramureșul și Ro­mânia îl omagiază cu recunoș­tință și pioasă amintire!