Sculptor in Trestia

Intr-o localitate mica, cum e Trestia (comuna Cernesti), oamenii au indeletniciri specifice mediului rural: agricultura, cresterea animalelor etc. Si Gavril Danciu are pamant si animale in batatura, dar are si o pasiune cu care isi ocupa putinul timp liber: sculptura. Familia Danciu locuieste pe o straduta retrasa din Trestia. Totusi, casa celor doi soti nu duce lipsa de vizitatori. Unul dintre motive e faptul ca locuinta adaposteste si oficiul postal din localitate, iar celalalt, lucrarile realizate de Gavril Danciu. Barbatul a lucrat ca miner timp de 17 ani, dupa care s-a pensionat. Asa ca, pe langa agricultura, s-a gandit sa gasesca ceva cu care sa-si „omoare” timpul. Ideea i-a venit dupa ce a vazut o biserica in miniatura realizata de un mester din zona. A luat lucrarea acasa si si-a propus sa faca si el una asemanatoare. Pentru prima lucrare a folosit carton si trestie, iar ulterior a inceput sa realizeze lucrari din lemn si conuri de brad. De atunci au trecut aproape trei ani, iar Gavril Danciu a pierdut numarul operelor sale. Totusi, spune ca a vandut o singura lucrare: prima. Nu pentru ca lucrarile n-ar fi frumoase, ci pentru ca mesterul n-a participat pana acum la niciun targ si la nicio expozitie. Comanda speciala: o pusca Sculptorul spune ca lucreaza mai mult iarna, cand nu are prea multa treaba in gospodarie. Si, cu toate ca realizarea unei lucrari in miniatura necesita rabdare si multa munca, intr-un „sezon” reuseste sa termine cateva zeci de sculpuri: „lucrez numai cu dalta si cutitul. Nu-mi fac schite niciodata. Vad biserica si o fac in miniatura. De multe ori refac lucrarile, uneori le mai stric... Pana acum am realizat o copie a bisericii de aici, din sat, si am donat-o apoi lacasului de cult, dar am facut si lucrari inspirate de bisericile din alte localitati, cum ar fi Grosi”. Colectia de lucrari a lui Danciu nu inseamna doar biserici, ci si case, rame de tablouri etc. Mai mult, in iarna anului trecut, Danciu a realizat si o pusca. „Au venit niste copii sa-si scoata alocatia si m-au rugat sa le fac o pusca. Urma sa coste 100.000 de lei vechi. Dar n-au mai venit sa-mi dea banii. De atunci am agatat-o e perete. Copiii care vin aici mi-o cer, zic ca-mi dau toata alocatia pe ea, dar nu pot sa le-o vand, ca nu vreau sa am probleme cu parintii lor”. Cele mai multe dintre sculpurile lui Danciu au fost facute cadou unor prieteni sau vecini din comuna. Mesterul spune ca si turistii straini care au trecut prin zona s-au oprit sa-i admire „expozitia”, insa nu au cumparat nimic, din cauza ca „se temeau ca nu o sa le poata trece la vama”. Acum Danciu se pregateste sa plece la munca in strainatate si ar vrea sa duca cu el si cea mai frumoasa lucrare a sa. Motivul? E convins ca viitorul sau sef va aprecia un astfel de cadou. Mai mult, mesterul se gandesste sa sculpteze si monumentele italienilor. Tot in miniatura. Si spera ca va avea un succes mai mare decat in tara: „daca as sculpta io bisericile lor, cred ca as avea mai multi clienti. Am vazut ca strainii apreciaza lucrarile astea si cred ca as putea sa si vand cateva. Si romanilor le plac, dar n-au bani de dat pe lucruri dintr-astea. Se uita doar si pleaca. Nici tinerii din comuna nu vor sa invete. Mai vin copii, stau o ora, vad ce lucrez, apoi merg acasa.” Chiar daca nu si-a gasit inca un „ucenic”, mesterul e hotarat sa nu renunte la pasiunea sa. Ba mai mult, intentioneaza sa-si amenajeze un atelier in holul casei, unde sa gaseasca un loc pentru a-si expune lucrarile. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro