Scosi din casa de saracie

Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro A sunat telefonul. La capatul firului, Mihaela Stetcu, mama a cinci copii, disperata ca in curand nu vor mai avea unde locui. Pentru ca demersurile facute la autoritati nu s-au soldat cu vreo solutie, a apelat la noi. „Poate ne puteti ajuta...”, spunea glasul ei. Familia Stetcu isi numara zilele cate le-au mai ramas de stat in casa din curtea Parohiei greco-catolice din Sapanta. Povestea e cu atat mai dramatica, cu cat cei doi soti au cinci copii minori, dintre care unul este si bolnav cu astm bronsic. Ca lucrurile sa fie si mai grele, Petru, sotul Mihaelei, este bolnav de epilepsie. Crizele zilnice il obliga sa stea acasa, iar pe sotia lui sa stea langa el non-stop. Astfel, sursele lor de venit se rezuma la alocatiile copiilor si la pensia de handicap pe care o are sotul. Nemultumit de rugamintile pe care trebuia sa le faca de fiecare data cand se prezenta la comisia care trebuia sa ii elibereze certificatul de incadrare in categoria de handicap, sotul Mihaelei a decis sa se angajeze acum mai bine de un an. Nu a spus nimaui ce boala are si a inceput munca, dar epilepsia l-a doborat din nou. De data aceasta la propriu, pentru ca, in timp ce lucra la un planseu, Petru a avut o criza si cum nu era nimeni langa el, a cazut si a suferit leziuni la coloana vertebrala. Diagnosticul pus de medici dupa consult a fost: deplasare de coloana. Solutia pentru aceasta problema ar fi o operatie care se ridica la aproximativ 1000 de euro, bani pe care familia nu-i are. La acestea se adauga lunile de chin in care nu reuseste sa ajunga la timp pentru medicamentele compensate. Tratamentul lunar pentru epilepsie se ridica la cateva milioane de lei, iar inlocuitorii autohtoni pe care i i-au oferit de la farmacie nu i-au fost de niciun folos in fata crizelor zilnice. Cum au ajuns in situatia asta, ne-a povestit Mihaela. Pana acum doi ani locuiau impreuna cu mama ei. Dupa moartea acesteia, cele doua surori ale Mihaelei si-au cerut partea din casa. Neavand de unde sa le dea banii pretinsi, au decis sa scoata casa parinteasca la vanzare, iar dupa ce au facut succesiunea au impartit banii. Insuficienti, insa, pentru a gasi o noua locuinta. Sora mai mare a Mihaelei i-a chemat la Nusfalau, unde avea doua case si le-a oferit-o pe cea mai mica, sa stea cu copiii. Sotul Mihaelei si-a ascuns cum a putut boala, dar dupa o jumatate de an a facut o criza la care a fost martor cumnatul lor. Atunci le-a pus in vedere sa plece. Motivul: „Cumnatul mi-a spus sa plecam, ca el nu vrea sa moara sotul si sa ma tina el pe mine cu tot cu copii, acolo la el.” Nu stiau ce sa faca. Intamplator, au luat ziarul si au aflat de casa de la Sapanta. Toader Pop, un localnic, donase terenul lui bisericii greco-catolice, iar casa o oferea unor oameni nevoiasi. Au intrat in legatura cu Toader Pop, s-au inteles si le-a spus ca pot sta acolo, daca au grija de casa. Stiau insa ca e o chestiune temporara. Mihaela a depus o cerere pentru locuinta la Servicul Fond Locativ din Baia Mare de cativa ani. Pentru ca sunt ambii soti sub 35 de ani, au prioritate, dar, in fapt, situatia sta altfel. Dosarul lor este pe pozitia 320. Chiar dupa finalizarea blocurilor ANL in Baia Mare, care vor oferi 50 de spatii de locuit, potrivit sefului Serviciului Fond Locativ Baia Mare, Gheorghe Fotonea, ei nu au nicio sansa sa primeasca o locuinta in acele cladiri, din cauza pozitiei pe care se afla. Am vazut dosarul si am calculat punctajul. „Cu 234 de puncte se afla pe locul 320. Sunt cele doua blocuri ANL in constructie pe Serelor, 50 de apartamente in total. Prin lege sunt stabilite niste criterii si din tabelul acesta vor fi extrasi astia cu steluta (n. red., cei sub 35 de ani) si in aceasta ordine, Consiliul Local poate stabili si alte criterii speciale de departajare. Nu are sanse la cele 50, nu are rost sa ii amagesc.” Obisnuit cu disperarea altora Telefonul primit la redactie suna a disperare, disperarea ce a cuprins doi parinti care au de crescut 5 copii, toti minori. Incercarile lor de a gasi sprijin la autoritati s-au soldat cu esecuri, iar in unele cazuri cu umilinte. Din cele povestite de cei doi soti, atitudinea lui Fotonea ar fi fost total nepotrivita. „Pe sotul meu l-a scos afara cand s-a dus ultima data sa vada dosarul si i-a zis ca ce vrea, sa il ia la el in casa? Ca a zis ca nu are de unde sa ii dea. Nu stiu ce asteapta. Sotului i-au spus ca de ce tot face copii. Dar eu am facut o operatie dupa care mi-au spus ca nu voi mai putea avea copii si dupa cateva luni am ramas iar insarcinata.” Aici, reactia lui Fotonea s-a verificat. In timp ce rasfoia dosarul sa ne arate pe ce loc se afla, a afirmat: „Si fac copii intr-o veselie...” Cand l-am confruntat cu cele spuse de cei doi soti, privitor la atitudinea lui ne-a raspuns simplu: „Ei pot sa spuna orice, eu sunt obisnuit cu astea. Eu nu fac parte din comisia de locuinte, eu sunt secretarul tehnic, eu duc actele, nu am drept de vot. Sunt obisnuit cu astea.” Daca Fotonea s-a comportat nepotrivit... conteaza, dar mai putin, comparativ cu situatia in care se afla familia Stetcu. Inca nu stiu nici ei cand e termenul limita, dar e aproape. Pentru ca vremea va permite in curand inceperea lucrului la constructia capelei si amenajarea cimitirului.