Şcoala de vară. Căldură mare!

A opta ediţie a Şcolii de Vară pentru profesorii de istorie din România, Ungaria, Republica Moldova, Ucraina şi Serbia a avut loc în Baia Mare, un eveniment organizat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, din cadrul guvernului României şi Academia Română.

La deschiderea Şcolii de Vară a fost prezentă şi Natalia Intotero, secretar de stat şi rectorul UBB Cluj-Napoca, academician, prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop. Tema din acest an a Şcolii a fost: „Provocările istoriei ca ştiinţă şi disciplină de învăţământ la începutul mileniului trei”.

După deschiderea Şcolii, deoarece secretarul de stat, Natalia Intotero, se grăbea spre Bucureşti, a fost organizată o scurtă conferinţă de presă la Palatul Administrativ. S-au spus lucruri generale, vădită fiind graba oficialului bucureştean.

„Este un eveniment foarte important pentru poporul nostru român. O şcoală de vară pentru profesorii de istorie ce vin din ţările din jurul graniţelor…Vreau să mulţumesc organizatorilor, domnului rector de la UBB. Ne aflăm deja la a opta ediţie, este o tradiţie, iar această ediţie se desfăşoară în Baia Mare, un loc pe care îl îndrăgesc foarte mult, pentru că este un loc încărcat de istorie. Peste tot am dat exemplu Maramureşul, pentru faptul că aici sunt oameni gospodari, deosebiţi, oameni care pot fi daţi exemplu pentru că respectă tradiţia şi cultura poporului român. Vreau să mulţumesc pentru sprijinul de a organiza acest eveniment, instituţiilor, Primăriei Baia Mare, Consiliului Judeţean şi, nu în ultimul rând, Prefecturii din Maramureş.

Această Şcoală este un moment de a ne întâlni şi se va pleca de aici cu un îndemn care pentru mine va fi memorabil, rostit de domnul rector: «Ţara este deasupra tuturor lucrurilor trecătoare». Trebuie să ne întoarcem către istorie şi trebuie să redescoperim rolul dascălilor de a forma caractere. Aici sunt şi rolul acestei Şcoli şi împlinirea profesorilor de istorie”, a spus Natalia Intotero.

S-a vorbit despre faptul că, în ţările din jurul României, comunităţile de români au probleme cu statutul de cetăţean român, cu şcoala şi altele, probleme mai mult sau mai puţin cunoscute de oficialii români. De exemplu, pentru românii din Ungaria nu se prea pot face multe, având în vedere că sunt o comunitate mică, sub 10 mii de români declaraţi la ultimul recensământ efectuat în ţara vecină.

„Aceşti colegi ai noştri vin din ţări unde există o anumită nesiguranţă în legătură cu statutul de român, în care românii sunt deosebiţi de moldoveni, românii sunt deosebiţi de valahi şi ei trebuie să ştie că, indiferent de denumire, este vorba de un popor care locuieşte la Dunăre, la Carpaţi şi la mare, care este cel mai numeros popor, încă, din sud-estul Europei, în ciuda golurilor demografice care ne ameninţă şi care doreşte să aibă un loc în această lume, să fie cunoscut cu cele bune şi cele rele ale sale, nu la modul ideal, ci la modul real”, a spus Ioan Aurel Pop.

Cum Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” este în avanpostul „lucrărilor” de mult bine pentru românii de pretutindeni prin Bibliotecile înfiinţate în ultimii ani, mai ales, GAZETA de Maramureş a întrebat-o pe Natalia Intotero de ce statul, prin instituţiile sale, precum Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, nu ajută demersurile Bibliotecii băimărene. Nu revenim asupra subiectului, este cunoscut că tenacitatea directorului Teodor Ardelean a dus la înfiinţarea acestor Biblioteci în comunităţile de români din lumea largă, cu fonduri proprii sau sponsorizări.

„Vreau să vă mulţumesc pentru deschiderea Bibliotecilor de care aţi amintit, am aflat şi eu în cadrul deschiderii acestui eveniment de lucrurile minunate pe care dumneavoastră le desfăşuraţi. Vreau să vă spun că şi Departamentul, în măsura posibilităţilor financiare, a deschis o astfel de Bibliotecă la Chicago. Recent am fost acolo şi noi am donat o bună parte din cărţile Departamentului singurei şcoli româneşti de pe lângă Chicago. Încercăm prin ceea ce facem şi prin sprijinul Bisericilor de peste hotare, a misiunilor diplomatice, să deschidem astfel de Biblioteci. Vă mulţumim că ne ajutaţi şi dumneavoastră”, a spus Natalia Intotero. A fost un răspuns aproape diplomatic. Evident că nu s-a dat un răspuns clar, limpede, cu privire la un oarecare imobilism de care dă dovadă Departamentul.

Surprinşi de explicaţia secretarului de stat, Natalia Intotero, adică un răspuns fără răspuns, l-am întrebat pe Teodor Ardelean cum trebuie înţeles acest răspuns. Le place sau nu le place unora, Teodor Ardelean este ctitorul bibliotecilor româneşti din comunităţile de români din Europa şi din lume şi are dreptul la o opinie despre acest sensibil subiect.

„Am aflat de câţiva ani despre iniţiativa domnului acad. Ion Aurel Pop şi a prof. univ. dr. Ioan Bolovan, cu privire la Şcoala de Vară organizată pentru profesorii români din zonele limitrofe României. Ea a pornit întâi în numele Centrului de Studii Transilvane. Cei doi au acces recent la funcţiile de Rector, respectiv Prorector la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, cea mai mare şi mai prestigioasă instituţie de învăţământ superior românească, ce face paşi uriaşi spre a intra în top 500 universităţi din întreaga lume.Când am citit în ziar ştirea despre venirea la Baia Mare cu această Şcoală de Vară m-am bucurat foarte mult. Personal am o admiraţie deosebită pentru cel mai tânăr membru titular al Academiei Române, acad. Ion Aurel Pop, dar şi pentru profesorul Bolovan. Toţi profesorii de istorie din Baia Mare, alături de instituţiile administrative, au sprijinit aceste cursuri.

Ceea ce relataţi dvs. despre doamna Natalia Intotero, secretar de stat, şefa Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, denotă din păcate nivelul la care s-a ajuns cu “promovarea cadrelor”. Pe vremea când eram senator şi partidul meu era cooptat la guvernare, am fost cel care, împreună cu deputatul Ioan Gavra, m-am luptat pentru a fi înfiinţată o astfel de structură. Noi am propus varianta “minister pentru Românii de Pretutindeni”, dar, sub aripa ocrotitoare a Preşedintelui Ion Iliescu, s-a optat pentru “departament”, tocmai spre a nu antrena discuţii cu unele state ce nu acceptau pe teritoriul lor “existenţa” minorităţilor române, valahe, aromâne… De atunci, acest Departament a avut în frunte personaje politice de mare anvergură: Doru Ionescu, anterior şi actualmente director la Radio România Internaţional, senatorul Titus Corlăţean, actual ministru la Justiţie şi alţii. Din păcate, PDL-ul, prin dl. Eugen Tomac, a politizat prea mult această structură, astfel că acum, prin d-na Natalia Intotero, fost director la o şcoală gimnazială din Brad, judeţul Hunedoara, fost lider al tineretului PSD din acest judeţ, nu se face altceva decât că se dă o replică politică. Doamna “ministru” este o prezenţă agreabilă, poate că este chiar un bun militant sau un bun comunicator, dar nu are anvergură profesională, nici experienţă, nu cunoaşte domeniul, nu stăpâneşte problemele.

În consecinţă, nu e de mirare că nu prea este la curent cu activităţile desfăşurate de o instituţie culturală ce a pilotat (fără să aibă un astfel de mandat în “misiunea” sa instituţională!) activitatea de înfiinţare a unor biblioteci pentru românii de pretutindeni.

Din păcate şi antecesorii doamnei Intotero au insistat în “politicile” aplicate mai mult pe sprijinirea unor acţiuni ce îşi consumă “combustia” foarte repede: simpozioane, conferinţe, schimburi de experienţă, spectacole, expoziţii, tipărituri, etc. Sunt elemente importante pentru susţinerea “climatului” românesc “pretutindeni”, dar edificarea unor instituţii cu valoare de perenitate, cum sunt bibliotecile, constituie o variantă mult mai trainică.

V-am expus pe scurt poziţia mea. Chiar foarte pe scurt. Nu vin cu alte detalii spre a cultiva atitudini critice faţă de instituţii importante ale Statului Român, dar nici nu pot ascunde aceste chestiuni fundamentale, care sunt tratate superficial, chiar de către cei învredniciţi cu astfel de activităţi puse în slujba spiritului naţional. Dar oare cei învredniciţi sunt cu adevărat vrednici?!”, a spus Teodor Ardelean, cu un ton amar.