Sclavii coreeni

In urma cu 26 de ani, Santierele Navale din Gdansk asistau la nasterea Sindicatului Liber Solidaritatea (Solidarnosc). Astazi, acolo se gasesc muncitori nord-coreeni (din Republica Populara Democrata Coreeana), platiti cu salarii de mizerie, noteaza cotidianul polonez Gazeta Wyborcza, citat de Rompres. Santierul supravegheat O casa din Olszynka, un cartier sarac al orasului Gdansk. Aici locuiesc muncitori nord-coreeni. “Nu ies niciodata in oras, marturiseste o vecina. Vin sa ii ia la ora 6 dimineata, iar seara, sunt adusi inapoi. Aproape ca nu pot fi vazuti, sunt mereu grabiti si nu se uita la nimeni.” Este dimineata devreme, inca intuneric. Un coreean conduce un microbuz Peugeot de culoare alba, care ii duce pe muncitori direct la intrarea hangarului K-1, cel mai mare atelier din cadrul santierelor. Zeci de sudori lucreaza in permanenta, montand elemente de coca (navala). Coreenii au un mic adapost din tabla pe uscat (in suprafata de doar 4 metri patrati) unde se schimba si isi depoziteaza sculele. Unul dintre ei, poreclit “Randunica”, nu sudeaza niciodata. In halat albastru si cu o casca de protectie pe cap, isi petrece timpul supraveghindu-si compatriotii. Vorbeste intr-o poloneza corecta. - Sunt foarte multumit de sederea in Polonia. - Castigati bine? - Lucrul acesta nu are importanta. Ceea ce conteaza, este ca domnul sef sa fie multumit. Seful de echipa, un polonez, este incantat: “sudeaza la perfectie. Nu creeaza probleme si nu sunt niciodata mahmuri.” Un coreean ii aprinde sefului tigara, in timp ce continua sa sudeze. “Isi fac programul de 12 ore, ori de 16 daca este nevoie. Sa nu scrieti nimic rau despre ei, caci, daca sunt rechemati in tara, munca pe santierul meu va inceta. Un coreean face cat cinci polonezi.” Si “Randunica” se afla sub supraveghere. Un functionar al Partidului Muncii din RPDC, in costum si cravata si cu un Mercedes negru, isi face in mod regulat aparitia la santiere sau la domiciliul coreenilor, fara sa isi anunte venirea. Ieri, a petrecut o jumatate de ora la Santierele Navale. A vorbit cu muncitorii, a facut turul atelierului, dupa care a plecat. Muncitorii lucreaza in deplina legalitate, in cadrul unui “serviciu de export”. Sunt angajatii Pyongyang General Construction Group (PGCG), o intreprindere de stat nord-coreeana. Astazi, sunt sase muncitori, plus un supraveghetor, si se asteapta sosirea altor noua. La Gdansk, in decurs de cinci ani, au lucrat 75 de nord-coreeni. Ostaticii regimului Santierele platesc salariile coreenilor (este vorba de peste 2.500 de zloti, adica peste 650 de euro pe luna) intermediarului, care este o intreprindere poloneza, Selene. Acest “prestator de servicii” imparte, apoi, banii cu Coreea de Nord. In ceea ce o priveste, Coreea de Nord ii plateste fiecarui muncitor 60 de zloti (15 euro) - adica de 40 de ori mai putin decat salariul initial! Sediul Selene este intr-un imobil situat pe strada Zakopianska. De fapt, acolo, firma nu are nici macar un birou. “Uneori, vine cineva sa ridice corespondenta”, spune portarul. Un dosar de carton, aflat la receptie, pe care scrie “Selene”, este singura dovada a existentei intreprinderii, care, dupa cum o atesta documentele inregistrate la Registrul Comertului, declara un beneficiu anual de 2 milioane de zloti (500.000 de euro). La numarul de telefon indicat nu raspunde nimeni. “Aici sunt 3.000 de muncitori: atat polonezi, cat si ucraineni”, explica Roman Galezewski, liderul sindicatului Solidaritatea de pe santiere. “Aici” inseamna mai multe zeci de hectare, cu numerosi subcontractanti privati. “Nu toti angajatii se afla sub protectia noastra, adauga Galezewski. In urma cu sase ani, cand am inceput sa angajam, semilegal, muncitori din Est, am criticat aceasta metoda. Am primit un telefon, in care am fost amenintat ca mi se va trage un glont in genunchi, dar nu mi-am schimbat parerea: trebuie sa angajam strainii in aceleasi conditii ca si pe polonezi. Ii invitam sa se inscrie in Solidaritatea.” “Am auzit vorbindu-se despre coreeni, dar nu sunt la curent cu conditiile lor de munca. Daca sunt atat de sarguinciosi, trebuie sa li se ofere un contract “, spune Bogdan Oleszek, directorul administrativ al santierelor. Dar sclavii coreeni nu au nici o sansa de a avea acte in regula, caci familiile lor sunt tinute ostatice in Coreea de Nord. Daca unul dintre ei ar alege libertatea, apropiatii lui ar ajunge in lagare de munca. Salariu: 15 euro pe luna “Cei 15 euro pe care ii primesc nord-coreenii care lucreaza in Polonia, corespund salariului mediu al unui muncitor nord-coreean care munceste in strainatate. Comparativ cu salariile de acolo, nu este rau. Intr-adevar, in Coreea de Nord, muncitorii de pe santierele navale castiga mai putin de 1 euro pe luna, in timp ce, in strainatate, regimul le plateste masa si casa. In plus, la revenirea in tara, isi vor putea cumpara haine mai bune, de la un magazin la care se plateste in valuta.” - politologul Marceli Burdelski, de la Universitatea din Gdansk. Gazeta Wyborcza