Schimbul de azi/Securitatea si conspirativul Cremene

... Cremene, asta era numele sau conspirativ. Nici nu stiu daca tovarasii care-i cunosteau numele real erau mai multi decat degetele unei maini. Fusese crescut intr-un orfelinat socialist din sudul tarii, abandonat „la inceputul Decretului 770” (cel care definea avortul ca infractiune - „declansatorul Decreteilor”), indoctrinat regulamentar si „perfuzat” cu un ideal: Securitatea Statului. Avem o tara, / O datorie de indeplinit… Revolutia i-a frant, crud, aripile idealului. N-a apucat sa fie „decat” un tanar informator de incredere. Fostul ofiter cu care discutam despre casele conspirative ale Securitatii mi l-a recomandat ca un exemplu al celor recrutati „pe baza convingerilor patriotice”. Eram sceptic... L-am cunoscut in vara asta naclaita si amnezica si l-am intrebat cum sa-i spun (mi se recomandase simplu: „Cremene”). A raspuns, mecanic, fara sa clipeasca: „tovarasu’ Cremene”. Nu mi-am putut inabusi zambetul, era prea cald pentru teatru si nici nu erau spectatori. „Imi cer scuze, totusi...” Tacut, a mai sorbit o data, precaut, din halba, si m-a privit incruntat. Am inteles. I-am cerut permisiunea sa-i spun „mai simplu, doar Cremene”, din scarba fata de cei care compromisesera ideea de tovarasie. Cremene, seralist si muncitor la o uzina din Baia Mare, isi pusese casa gaj, pentru intalnirile „tovarasului locotenent major Anton”. Asa a devenit fericitul posesor al unei case conspirative, una dintre multele locatii care nu dadeau de banuit si pe care Securitatea le folosea pentru culegerea de informatii din Retea. „Si ce facea Anton, asta?” „Se intalnea cu diversi tovarasi recrutati sau colaboratori care raportau prin nota informativa manifestarile dusmanoase...” Cremene vorbea cu patos, nostalgic. Berea se-ncalzise-n halba, dar ochii-i sticleau ireal. Ma convinsese: recrutat pe baza convingerilor patriotice. Studiind problema caselor conspirative folosite de Securitatea lui Ceausescu pentru culegerea de informatii, veti sesiza ca acestea sunt botezate, ca si recrutatii, conspirativ (ca intr-o joaca de-a James Bond): Traian, Saftica, Malaesti, Sinaia, Victoria, Laborator... E drept, la inceput, in anii ’60, casele conspirative erau „botezate” cu numere, aidoma strazilor americane. Apoi, ingeniozitatea (malefica, e drept, dar trebuie recunoscuta!) capilor Securitatii a mutat multe dintre aceste case conspirative in cele mai aiuristice catune, departe de ochii observatorilor din „fortele reactionare” (cum le numea Ceausescu). In arhiva SRI este pastrat si acum un document, inregistrat cu numarul FD 7778/37, despre evidenta retelei informative a aparatului de Securitate. Acolo sunt consemnate instructiunile Consiliului Securitatii Statului, „absolut” obligatorii de respectat de catre orice ofiter al fostei structuri represive. Insa despre asta, intr-o zi cu mai multa racoare... P.S.: „Cel mai puternic nu este (...) stapan, daca nu stie sa transforme puterea in dreptate si supunerea fata de el in datorie”, spunea Diderot. In istoria dictaturii, cea mai completa reusita ii apartine lui Fidel Castro. Ceusescu a esuat, nerezolvand relatia dintre supunere si datorie. Cremene era o exceptie! Sper... Catalin VISCHI